O aruncătură de băț! Cam atât ne desparte de primul oraș din Ungaria, apropiat Timișoarei, alături de care am fost, cândva, în aceeași arie administrativă. În același imperiu, care ne-a civilizat. Un drum, mai ales pe autostrada impecabilă (pe partea ungurească) durează maximum o oră… Și ești acolo. Deci, după o oră, ce stare poți avea? Spațiul este curat. Parcul din centrul orașului degajă un aer de munte, respirabil, pe jos, nicio țigară, nici în mijlocul ghivecelor din ceramică, stradale, niciun muc, nicio hârtie chinuită, înghesuită printre flori. Oamenii vorbesc normal, nimeni nu strigă, nu țipă, iar în cofetării și restaurante, nu se vorbește la telefon. La noi, chiar în noaptea de Înviere, un grup de țigani (mătăsoșii de pe Trandafirilor) se strigau pe nume, ba chiar… fluierau (nu este o metaforă!) în Catedrala Mitropolitană. La această aruncătură de bâț, găsești o clipă de răgaz, de detașare față de criza urbană de la noi, politețe în trafic, pe stradă, peste tot.
De ce la noi nu se poate? ar urma retorica de tip balcanic, în fața incapacității de armonizare cu civilizația. Răspunsul nu este greu. Este legat, din păcate, cu scârba față de lege, cu lipsa respectului față de norme, de etica urbană, de civism. În urmă cu trei săptămâni, aveam să organizăm, la Timișoara, prin cluburile Rotary și Lions, o dezbatere publică cu tema: ”Timișoara, între realități și Capitală Culturală Europeană”. Un rezultat a devenit vizibil imediat, printr-o intensificare a programului de curățenie al RETIM-ului, prin câteva controale mai ferme ale camioanelor ce intră în Timișoara, purtând poverile unor tonaje depășite și distrugând, implicit, drumurile (în lipsa centurii complete) și prin încercarea de reducere a poluării sonore, urbane. Aceste dezbateri vor continua. Este normal, oare, ca doar ong-urile să –și ia ca temă de casă calitatea vieții în Timișoara? Poluarea urbană nocturnă, generată de tembelismul motoarelor (mașini sau motociclete, în curse ilegale, infernale) nu este tema poliției sau a agențiilor de mediu? Poluarea cu praf nu este oare tema unor instituții publice? Nu vom fi mai leneși, nu vom face caz din implicarea noastră în mediul în care Capitala Culturală își va arăta frumusețea, dar simțul critic ține de inteligența socială… Sau, te pomenești, trebuie totul explicat, în detalii? Sau, în curând o să cerem voie să vorbim, să scriem, să luăm atitudine? Pentru că, din păcate, așa cum stau lucrurile, și stau de parcă acest oraș ar fi doar al unui mic grup de oameni, nu al cetățenilor săi, plătitori de taxe și impozite, ele nu artă încurajator.
Timișoara, orașul revoltaților inteligenți, orașul ce a dat Phoenix-ul, a dat câștigări ai premiului Nobel, orașul celor peste 1000 de invenții și inovații, orașul olimpicilor europeni și mondiali, este, parcă, supărat…
De la Szeged, la întoarcerea în Timișoara, orice timișorean de treabă poate fi supărat…
Mai veghează cineva asupra Timișoarei sau lupta orgoliilor este atât de mare, încât întunecă?
