Grecia, una dintre țările supuse mereu unui ton insultător din partea imigranților, țară în care grecii au ajutat, și continuă să o facă, batjocoriți fiind, are mari probleme. Insulele în care grecii deja se simit învinși, Lesbos și Kios., în care nu mai vin turiștii, înfricoșați de invazia imigranților musulmani (și nu refugiați de război, nu despre aceia este vorba!), au trecut, recent, printr-o experiență dură. În Lesbos, în care vin mereu bărci și vapoare cu imigranți fără documente, din Africa de Nord, dar și din Asia, autoritățile sunt sprijinite de reprezentanți legali din alte țări, și ele sub asaltul imigrației ilegale, din Italia, mai ales. Un bănățean, ”rătăcit” cumva, într-o vizită privată în Lesbos, a fost martorul șocat al unei întâmplări, total împotriva ortodoxiei noastre (comună cu cea a grecilor), în care crucea, ca simbol al creștinătății, este respectată și iubită. Pe malul Mării Egee era o cruce construită cu multă vreme în urmă, era cunoscută de localnici, dar și de turiști. Imigranții au distrus crucea, au dărâmat-o, pentru ei era un fel de ”prea mult”, după cum le sunt știute apucăturile, de altfel, din suma gesturilor similare, promovate în Europa.
Triști, localnicii au ridicat o altă cruce, fără să le reproșeze ”domnilor anti Hristos” nimic. Au contribuit cu toții, liniștiți, au pus-o exact unde fusese prima, cea dărâmată. Culmea stupizeniei, oficialii locali au… amendat localnicii! Sună cunoscut, cumva? Ne aflăm într-un tablou kafkian, deja cunoscut? Autoritățile sunt deja învinse de așa numitul fenomen al toleranței excesive? De răsturnarea valorilor morale și creștine?
Mai mult, imigranții au cerut ca în bisericile din insule să nu mai bată clopotele! Îi deranjează. Ei trebuie să urle, probabil, văitatul după al lor…
Grecia suferă, România încă nu are astfel de probleme, sau cel puțin, nu la acest nivel. Habar nu avem cum vor decurge lucrurile și cum vom face față, ca oameni. Totuși, astfel de experiențe, ale unor țări și popoare, ar trebui să nu fie tratate cu superficialitate.
Pe mine, ca om, mă sperie!
