Sunt oameni ai Cetăţii care de o viaţă s-au implicat mai mult sau mai puţin sonor ori vizibil în activităţi dedicate semenilor, Timişoarei, comunităţii. Unii au preferat confruntări care i-au propulsat în funcţii edilitare, alţii au preferat să facă binele rămânând în spatele frontului electoral, dar având mulţumirea în suflet că s-au dăruit citadelei.
Suntem cu un an înaintea alegerilor locale, unii timişoreni vor dori să intre în cursa electorală pentru primar sau consilieri, alţii nu o vor face, dar asta nu înseamnă că nu au idei pentru mai binele oraşului.
Petru Ilieşu este un nume cunoscut nu doar timişorenilor. Este omul care recunoaşte că niciodată nu i-a plăcut să vorbească despre sine, “dovadă că nu am stofă de politician” şi care fuge de laude. Totuşi, dacă de mâine ar fi primar, ar avea o listă de priorităţi.
“O asemenea poziţie (de primar, n.r.) mă depăşeşte. Am însă idei care m-aş bucura să fie luate în seamă de o viitoare administraţie locală.
Mi-aş dori reactivarea Consiliului Consultativ al Municipiului Timişoara, compus din voluntari (consiliu din care au făcut parte personalităţi reprezentative ale oraşului, specialişti în domeniile în care activează).
O altă necesitate a urbei este reabilitarea urgentă a faţadelor clădirilor istorice din centrul oraşului, prin subvenţionare şi împrumut rambursabil acordat asociaţiilor de locatari sau proprietarilor. Aş remarca, de asemenea, eficientizarea activităţii personalului administrativ prin reducerea efectivului, evaluarea competenţelor individuale; accelerarea obţinerii de avize şi înlăturarea blocajelor birocratice care împiedică ritmul de dezvoltare şi exasperează în orice demers”.
Petru Ilieşu consideră că ar fi necesară concentrarea lucrărilor edilitare punctual (lucrare după lucrare) – evaluarea potenţialului firmelor care se angajează să execute lucrări publice (numărul de muncitori, mijloace tehnice, capacitate reală), “nu ceea ce am văzut la lucrările de reabilitare ale podurilor unde lucrările durează incredibil de mult şi sunt executate de câţiva muncitori, dincolo de faptul că abordarea lor simultană a creat blocaje în circulaţia şi aşa sufocantă a oraşului”.
O altă prioritate pentru Timişoara, în opinia lui Petru Ilieşu, ar fi începerea urgentă a lucrărilor de la podul dinspre Solventul, care va lega partea de nord a oraşului cu partea de sud-vest şi va descongestiona esenţial traficul rutier în Timişoara.
De asemenea, pentru ca orice persoană cu deficienţe locomotorii (persoane cu handicap sau în vârstă) să poată ajunge la obiectivele culturale sau de socializare, Petru Ilieşu pledează pentru accesibilizarea tuturor zonelor din oraş, între care, acreditarea unui număr restrâns de taximetre care să transporte persoanele mai sus menţionate în orice loc public, indiferent de ariile pietonale.
Pe lista ideilor lui Petru Ilieşu, pentru Timişoara, mai regăsim externalizarea serviciilor sociale către ONG-uri, ceea ce ar aduce o economie substanţială la bugetul destinat acestui sector, ar micşora cheltuielile publice, ar diminua birocraţia, clientelismul politic şi ar întări imaginea societăţii civile – ONG-urile fiind principalul motor al democraţiei -, evaluarea corectă a necesarului real şi eliminarea costurilor neacoperite eficient.
Consiliile de cartier ar putea fi responsabilizate sectorial în spiritul curăţeniei oraşului, iar încheierea unor parteneriate cu şcolile din oraş care să ofere voluntariat în întreţinerea zonelor verzi ar fi binevenită.
“Introducerea biletelor de intrare pentru toate evenimentele publice (cu un cost simbolic de 10 lei) în aşa fel încât să se reducă cheltuielile din bugetul local pentru susţinerea acestor evenimente, dar şi conştientizarea publicului că nimic nu este gratuit şi că trebuie ca fiecare dintre noi să contribuie la viaţa publică (spectacole, evenimente publice)”, ar fi o măsură benefică, crede timişoreanul Petru Ilieşu.
Pe tărâm cultural, el sugerează nevoia înfiinţării unui Muzeu de Artă Contemporană şi a unui Muzeu de Fotografie, cu concursul unor ONG-uri culturale.
Pentru orice investiţie pe care primăria ar intenţiona să o facă, Ilieşu cere consultare publică, cu concursul Consiliului Consultativ al Municipiului, iar pentru “gaura neagră Coltem” el cere urgentarea găsirii unei soluţii, întrucât “fără o intervenţie eficientă, problema se va amplifica pe zi ce trece, falimentând oraşul din cauza datoriilor acumulate”.
Printre alte sugestii ale sae făcute viitoarei administraţii locale mai regăsim: înlocuirea utilizării gratuite a mijloacelor de transport în comun, cu plata unui procent rezonabil din acest cost (exemplu: 25% din costul biletului), ceea ce ar permite acumularea unui fond pentru modernizarea transportului public; amenajarea zonelor din intersecţii (sensuri giratorii) cu combinaţii de vegetaţie perenă, lemn şi piatră masivă; amplasarea în locurile publice a unor obiecte de artă (artă monumentală, instalaţii etc.) pentru diversificarea mediului ambiant, o notă individualizantă cultural pentru Timişoara; reluarea editării şi tipăririi revistei Timişoara Open Art City, revistă care a apărut în condiţii excepţionale şi a favorizat cunoaşterea potenţialului cultural artistic şi civic al Timişoarei; renunţarea la orice salariu, îndemnizaţie, pensie specială sau beneficiu personal de pe urma poziţiei de primar şi aş acţiona cu totul voluntar”, explică Petru Ilieşu.
Dacă ar fi primar (cu toate că nu are în intenţii un astfel de demers), Petru Ilieşu ar face şi câteva schimbări pentru calitatea vieţii: curăţenia oraşului, limitarea poluării sonore prin izolarea cluburilor, a barurilor de noapte, a discotecilor şi a zonelor cu viaţă de noapte, protejarea zonelor verzi, încurajarea construirii de locuri de parcare etajate şi subterane.
***
Petru Ilieşu este unul dintre scriitorii semnatari ai “Scrisorii lui Dan Petrescu” – protest împotriva lui Nicolae Ceauşescu (în anul 1989); a fost reţinut, arestat şi anchetat de Securitate (1981) pentru acţiune cu manifeste anti – Ceauşescu; a fost reţinut de către echipe de Filaj ale Securităţii (arestat şi anchetat împreună cu Nicolae Prelipceanu), la Bucureşti, în 21 decembrie 1989.
A fondat/înfiinţat prima organizaţie umanitară din România de după 1989 (Fundaţia Timişoara ’89), în respectivul an; a fondat /înfiinţat prima Federaţie de organizaţii umanitare din Romania (1991); a construit complet patru case sociale şi a reconstruit complet altele două (2014 -2019).
În prezent, Petru Ilieşu conduce ca voluntar permanent Fundaţia Timişoara ’89, un complex de servicii sociale.
