Ziua de 1 Martie era considerată, după calendarul vechi, începutul Anul Nou, sărbătoarea venirii primăverii. Tradițiile de Mărțișor sunt legate de cultură românească. Ele nu se întâlnesc decât în România și la unele populații învecinate din zona Balcanilor – la aromâni și megleno-români, dar și la bulgari (martenita), macedoneni și albanezi. Obeceiul, datat cu mult înainte de crestinizare, are legătură cu ritualul anului nou agrar.
Un mit povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata preafrumoasa. Dar un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul lui. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire. Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A cautat palatul un an incheiat, iar cand l-a gasit, a chemat zmeul la lupta dreapta. Tanarul a invins creatura si a eliberat fata.
Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si iarasi a luminat intregul pamant. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar tanarul luptator zacea in palatul zmeului dupa luptele grele pe care le avuse. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, pana cand l-a lasat pe tanar fara suflare. In locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei — vestitori ai primaverii. Se zice ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu o ata doua flori: una alba, alta rosie.
Culoarea rosie simbolizeaza dragostea pentru frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba simbolizeaza ghiocelul, prima floare a primaverii.
