Tuberculoza – boala sărăciei, așa era numită în perioada interbelică, așa era prezentată în cărțile din epocă. O făceau cei care se hrăneau prost, nu aveau căldură în case, nu aveau medicamente. Tuberculoza este, din nou, pe locul I în România, ca boală contagioasă. Se transmite prin aer, prin strănut, atingerea mânii cuiva și atingerea unei părți sensibile a corpului propriu. Se poate lua în tramvai, autobuz, avion, hotel, restaurant, școală, locul de muncă. Așa spun medicii. Nu mai este boala sărăciei. Este boala inconștienței de mai multe tipuri. A statului, a sistemului sanitar, a neglijenței din spitalele în care intră cine vrea, dar și cine nu vrea. Cu boli, viroze, cu pantofii plini de microbi și bacterii, suprapuse altor bacterii din spitale. Este boala mâinilor murdare. A celor care intră în spații publice, dar nu caută toaleta, le este prea mult, își ”spală” mâinile în gura. Tuberculoza circulă liberă și în Timișoara. Medicii de specialitate sunt îngrijorați de numărul în creștere al cazurilor de îmbolnăviri. Este suficient să urci într-un tramvai. Mirosul insuportabil este sufocant, corpurile nespălate, mirosul respirațiilor din jur, hainele murdare, totul este boală. Mai este o temă, cea a restaurantelor, în care ar trebui să avem un alt standard al așteptărilor. Câți oameni, după intrarea într-un local, caută locul destinat igienei? Observația simplă duce la o concluzie dramatică: nici zece la sută. Orice atingere poate fi gravă, ar putea aduce boala despre care se credea a fi fost aproape eradicată.
Ce este de făcut? Campanii, în primul rând. De informare, dar și de educare. Nu este rușinos ca în mileniul trei să facem campanii, de tipul cărora, martori au fost, cândva, bunicii noștri. Nu este rușinos ca, în clase, să li se vorbească elevilor și studenților despre igienă. Din păcate, persoane cu aere de intelectuali evită normele de igienă, așa cum sunt ele definite după manual. Mai este un ”din păcate”, acela al rigidității, orgoliului, al încăpățânării. ”Nu fac asta, așa vreau eu!”, răspunsul ”fudulului, al celui (celei) care le știe pe toate.
În această vreme, tuberculoza, boala ce a răpus chiar personalități ale culturii române, la începutul secolului XX, crește ca o buruiană rea, rezistentă și perversă.
Știrea despre dramatismul acestei boli m-a impresionat. Este ”la zi”, cum spunem în comunicarea publică.
Nu este rușine să fie cineva bolnav, este grav să ascundă asta. Este dramatic să răspândească boala.
Oameni buni, igienici, corecți, pot să se îmbolnăvească. Suntem expuși, zilnic, stresului de a suporta inabilitățile altora. Există tratamente. Spaima este din lipsa unei conduite corecte a altora.
Spitalele din Timișoara sunt pline de exemple.
