Vineri 18 octombrie, de la ora 19:00, în sala de conferințe a Ibis Timișoara City Center, va avea loc lansarea de carte ”Corneliu Vadim Tudor și România Mare – o moștenire pentru viitor”, unde va fi prezentă și Lidia Vadim Tudor, fiica tribunului.
În carte se găsesc aspecte inedite din viața de familie și activitatea politică ale celui care a fost, Corneliu Vadim Tudor, toate selectate cu atenție de Lidia Vadim Tudor.
Cum viața lui Corneliu Vadim Tudor nu poate fi cuprinsă într-un singur volum, Lidia Vadim Tudor a anunțat că urmează proiecte asemănătoare menite să scoată în evidență superlativele vieții trăite de tatăl Corneliu Vadim Tudor.
Corneliu Vadim Tudor s-a născut pe 28 noiembrie 1949 la Bucureşti și a decedat în 14 septembrie 2015, la Bucureşti.
A fost un scriitor, politician și publicist român, care a deținut funcțiile de senator și europarlamentar. A fondat Partidul România Mare (PRM).
Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale. A fost învins în al doilea tur de Ion Iliescu.
A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale cu caracter necivilizat, naționalist și xenofob, combinate cu retorica sa de politică dură și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică).
A absolvit Liceul “Sf. Sava” din București (1967) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1971), secția Sociologie, obținând licența cu o teză despre ”Sociologia Religiei”.
A fost bursier al Premiului internațional “Herder”, urmând astfel un curs de istorie la Universitatea din Viena (1978-1979).
Doctor în istorie al Facultății din Craiova (2003).
Și-a început activitatea profesională în redacțiile publicațiilor România liberă și Magazin (1972-1975), apoi la Agenția Națională de Presă AGERPRES (decembrie 1975-decembrie 1989).
După decembrie 1989 a înființat publicațiile România Mare, Politica și Tricolorul, precum și Editura Fundației ”România Mare”.
Corneliu Vadim Tudor și-a început cariera politică odată cu crearea Partidului România Mare (PRM) — 20 iunie 1991—fiind membru fondator al acestei formațiuni politice, al cărei președinte a fost reales la 20 iulie 2013, în cadrul unui Congres desfășurat în Capitală.
La 27 septembrie 1992, în urma scrutinului legislativ, Corneliu Vadim Tudor a fost ales senator în circumscripția electorală nr. 41 București. A fost secretar al Senatului, membru în grupul parlamentar “Partida Națională” (PN) și al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din partea PN (18 noiembrie 1993-23 octombrie 1995).
A fost reales senator, în cadrul aceleiași circumscripții, în urma alegerilor din noiembrie 1996. În cadrul acestei legislaturi a fost vicelider al Grupului Parlamentar al Partidului România Mare și membru în Comisia pentru politică externă.
În urma alegerilor legislative din 26 noiembrie 2000, a obținut un nou mandat de senator. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului România Mare, membru al Delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) de la Strasbourg (până în decembrie 2002).
Senator de București și între 2004-2008, când a ocupat funcțiile de vicepreședinte al Senatului și de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și al Comitetului Director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (din martie 2006).
La alegerile prezidențiale din 2000, în primul tur de scrutin, din 26 noiembrie, liderul PRM a primit 28,34% din totalul sufragiilor valabil exprimate, ocupând poziția a doua. În al doilea tur, din 10 decembrie 2000, a obținut 33,17% din voturi, fiind devansat de contracandidatul său, social-democratul Ion Iliescu (66,83% din voturi).
Poet și publicist, a debutat la Radio, în mai 1965, cu o poezie citită în cadrul Cenaclului “George Călinescu”. Autor al unor volume de poezie și proză, printre care: “Poezii” (1977), “Epistole vieneze” (1979), “Poeme de dragoste, ură și speranță” (1981), “Idealuri” (1983), “Saturnalii” (1983), “Istorie și civilizație” (1983), “Mândria de a fi români” (1985), “Miracole” (antologie în colecția “Cele mai frumoase poezii”, 1986), “Jurnal de vacanță” (1996), “Poems”, lucrare tradusă în șapte limbi, tipărită la Torino, Italia (1998). În 2010 și-a lansat volumele ”Europa Creștină” și ”Artificii”. La aceste opere literare se adaugă numeroase poezii, eseuri, scenarii de film, piese de teatru, reportaje și cronici literare.
A fost distins cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler (2004). În 2007 a primit Medalia de Bronz a Vaticanului, înmânată de Suveranul Pontif Papa Benedict al XVI-lea.
Este distins cu Marea Medalie de Aur a Academiei Mondiale “Albert Schweitzer”. Brevetul care însoţeşte distincţia este semnată de academicianul polonez Kazimierz Imieliński, preşedintele Academiei, de doamna Rhena Schweitzer-Miller, fiica ilustrului savant, şi de 4 laureaţi ai Premiului Nobel.
I s-a conferit titlul de “Distins intelectual al Secolului 20” de către Centrul Internaţional Biografic din Cambridge, Anglia.
Comentarii
comentarii
