.jpg)
PDL a primit ce a meritat. Și a primit-o din plin! Cel mai grotesc lucru pe care îl poate face cineva, un om, mai mulți oameni, un partid, o lume închisă, în general, este manifestarea orgoliului. Unul dintre cele mai mari păcate ale omului este, se știe, mândria. Orgoliul celor din PDL (ARD, ha, ha!) s-a manifestat de la trufia publică a minciunii din parlament până la decolteul nesimțit, gen bar, gen club de psihopați, al Elenei Udrea, care a crezut că se poate guverna cu bustul! Apoi, indecența lui MRU, cel cu ochii de viezure agitat, cel cu unguentele și băuturile lui stupide, pe bani publici, apoi Blaga, cel care a derutat întregul USL cu lașitățile lui, apoi mincinoasa de Anastase, și lista este mult prea obositoare… Au furat, s-au îmbogățit, dar nu vor avea parte de averile lor „agonisite” din bani publici, au umilit, au jignit, s-au crezut invincibili, dar acum, vorba bunicului meu, ”gata pita lor!”. În sfârșit, e gata! Mai multă umilință decât votul zdrobitor al unui neam, la proporția asta, nu se putea! Acum încă mai profită, cu nerușinare, de o lege penibilă, care ”redistribuie” lipsa de competență, cea de autoritate morală. Asta e! Nu știu dacă ei, gașca PDL, ar încerca măcar să înțeleagă ce li s-a întâmplat. Să le fie lecția aceasta șansa de corectare a răului din interiorul lor. Nu poți uita privirea trufașă a unui Cezar Preda, a unui Ostaficiuc, care se ”îmbolnăvise” de lordoză de funcție, a oricărei coțofane din PDL, gata să pice în nas cu tocurile prea înalte sub picioarele pentru care capul a fost vina… căci lipsea! Dar este evident că le doresc celor din USL să nu pățească la fel. Doamne, ferește! Să nu uite că trebuie să-și păstreze simțul realității, dar și al umorului. Să nu uite că legile sunt pentru toți! Să nu confunde scaunele birourilor, dar chiar și birourile lor, cu proprietatea personală și să știe că, în instituțiile publice, fumatul este interzis tuturor, nu se fac excepții pentru șefi! Să știe că lumea, noi toți, cei care i-am votat, credem în seriozitatea promisiunilor lor. Să primească cu umilință creștinească observațiile și criticile prietenilor, care le doresc binele, tot binele din lume, pentru ca România să fie sănătoasă moral și pentru că românii trebuie să fie sănătoși fizic, dar și psihic! Umilința lui Hristos de a fi spălat picioarele apostolilor trebuie să fie lecția noastră de demnitate umană. A te pleca pentru a ajuta nu înseamnă scădere în demnitate. Ci, mai mult decât orice, înseamnă renunțarea la mândria de a fi… un trecător, cu o stea pe cer, pentru scurt timp!
