Acasă Politica Umilirea maximă a dascălilor

Umilirea maximă a dascălilor

DISTRIBUIȚI

Guvernul României i-a asimilat pe dascălii care sunt tot ai României pur și simplu cu niște asistați sociali. Cărora le-a promis două pomeni – și acelea condiționate – la intervale de câteva luni. Vouchere de 1.000 și respectiv 1.500 de lei. Disprețul și aroganța manifestată de autorități a fost atât de mare, încât cei trei lideri sindicali, oameni extrem de experimentați, au amuțit literalmente.

Este contraproductiv să mai dezvoltăm în acest moment rușinosul eșec al președintelui Klaus Iohannis în singurul proiect de țară pe care l-a anunțat vreodată, „România educată”. În schimb, să luăm în calcul cele două intervenții publice ale acestuia, în care a admis că profesorii au dreptate. E adevărat, în acea de-a doua declarație a spus că, atunci când au loc negocieri, cele două părți ar trebui să se întâlnească undeva la mijlocul drumului. Acesta să fie oare mijlocul drumului?

Rareori am asistat la atât de multe diversiuni puse la cale împotriva unei categorii socio-profesionale. Și care nu este o categorie oarecare. Sunt învățătorii și profesorii cărora le-am încredințat în bună măsură educația copiilor și nepoților noștri. Ei bine, acești oameni au fost în ultima vreme bălăcăriți și batjocoriți, într-o manieră pe care nu mi-o puteam imagina, de către oameni politici și cozi de topor ale acestora din presa obedientă. În ce a constat diversiunea?

Primul scenariu, lansat pe piață cu multă insistență, a fost acela că sindicatele dascălilor noștri acționează politic. Că ar fi pornit la luptă în mod straniu, coordonați fiind de nu se știe cine, tocmai în momentul în care urma să se producă o schimbare de guvern. Pentru a destabiliza politic țara. Mai urma puțin pentru a fi acuzați că au pus la cale o lovitură de stat. În realitate, ei s-au luptat inutil cu toate cele patru guverne „ale lui”. Ale lui Iohannis. Solicitând insistent nimic altceva decât respectarea legii. Alocarea a 6% din produsul intern brut pentru învățământ. Iar de mai bine de cinci luni solicită întâlniri și negocieri cu Guvernul, fac manifestații și nimeni, cu excepția presei independente, nu-i bagă în seamă. Așadar e total falsă și răuvoitoare alegația cum că au decanșat greva generală, alegând în mod intenționat un moment în care Guvernul e vulnerabil.

A doua minciună sfruntată, încă și mai ticăloasă, este că profesorii se luptă exclusiv pentru salariile lor. Nu este deloc adevărat. Aceasta este într-adevăr o revendicare importantă. Dar nu este cea mai importantă și nici singura. Lupta dascălilor are drept țintă principală îmbunătățirea condițiilor în care copiii, tinerii și studenții învață. Crearea infrastructurii unde ea nu există, modernizarea acesteia, acolo unde infrastructura este precară. Dotarea cu cele necesare unui învățământ cât de cât performant. Achiziții pentru laboratoare. Și multe altele. Toți cei răuvoitori, inclusiv guvernanții, s-au referit exclusiv la solicitările de altfel perfect îndreptățite ale dascălilor de a avea venituri decente. Și este o realitate că multe salarii sunt sub sau la limita subzistenței. Iar pentru ca populației să-i fie și mai bine indus în subliminal că asta este tot ce își doresc cei intrați în greva generală, a și fost lansată ieri oferta rușinoasă legată de cele două vouchere.

Cum spuneam mai sus, brutalitatea și aroganța răspunsului Executivului au fost atât de accentuate, încât cei trei lideri experimentați de-a lungul anilor în lupta sindicală au amuțit pur și simplu. Și au refuzat să dea un răspuns pe loc. Anunțând că se vor consulta cu cei care, într-o majoritate covârșitoare, au optat prin referendum pentru greva generală.

Și din perspectiva de mai sus a fost montată o diversiune. Am auzit astfel că cei mai mulți profesori sunt mulțumiți de condițiile în care își desfășoară activitatea și nu sunt de acord cu greva. Total fals! Cei care au decis să-și continue activitatea reprezintă o minoritate. Și nici măcar nu pot fi definiți ca fiind spărgători de grevă. Pentru că există situații obiective, e adevărat nu multe, în care procesul instructiv-educativ trebuie să continue. O altă diversiune îi vizează pe părinți. Cum că părinții ar dezaproba greva generală, pentru că ea poate avea consecințe grave asupra familiilor. Și acest lucru este total fals. Familiile copiilor îi înțeleg pe profesori. Și le susțin lupta. Unele tacit, altele, cum sunt cele reprezentate de asociațiile părințiilor, explicit și vocal. Și copiii, respectiv studenții susțin până la capăt, cu toate neajunsurile pe care le au de îndurat, greva generală a profesorilor, până în momentul în care revendicările lor vor fi onorate.

Acum, când scriu acest editorial, sindicatele se consultă cu membrii lor pentru a stabili ce urmează. S-ar putea ca cerbicia unui Guvern care mai durează doar o zi să-și spună cuvântul, să-și producă efectele și dascălii deznădăjduiți, lipsiți de speranță, să cedeze. Dar fie și așa, coaliția aflată de guvernare tot rămâne corijentă, ce puțin în ceea ce privește nota la purtare. Iar guvernul următor va veni la Palatul Victoria încă din prima zi cu un handicap major privind credbiltatea sa și bunele intenții față de cetățenii în slujba cărora ar trebui să se afle.

Comentarii

comentarii