Acasă Economic Un deputat PSD vrea să dea banii celor defavorizați companiilor multinaționale

Un deputat PSD vrea să dea banii celor defavorizați companiilor multinaționale

DISTRIBUIȚI

ONG-urile din Timișoara se coalizează împotriva adoptării Legii Antreprenorului Social

Societatea civilă din Timişoara protestează împotriva proiectului de lege conform căruia categoriile defavorizate din România vor putea fi folosite pentru obţinerea mai multor beneficii de către companiile multinaţionale şi stat. Proiectul Legii Antreprenorului Social iniţiat de senatorul PSD Iulian Iancu, care sfidează definiţia europeană a antreprenoriatului social, va fi supus votului în Camera Deputaţilor, marţi, 15 noiembrie 2011. 

După ce la jumătatea lunii mai, Senatul a adoptat Proiectul Legii Antreprenorului Social, legea, în forma sa aberantă, contestată de toate segmentele societăţii civile, a fost „propulsată” într-un timp inexplicabil de scurt, de pe poziţia 102, pe poziţia 18 a ordinii de zi a Camerei Deputaţilor. O astfel de strategie a mizat pe incapacitatea societăţii civile de a se mobiliza în câteva zile şi pe lipsa de interes a mass mediei faţă de un subiect care este privit ca fiind de nişă. Dacă Legea Antreprenorului Social, în forma actuală, va trece de votul Camerei Deputaţilor, aceasta va asigura beneficii fiscale şi acces preferenţial la achiziţii publice unor întreprinderi care nu au nici o legătură cu economia socială sau cu cei defavorizaţi, confundând-se astfel antreprenoriatul social cu responsabilitatea sociala a companiilor. Ca urmare a acestei situații, mai multe organizațiile neguvernamentale din Timişoara au iniţiat o acţiune de protest prin care doresc să tragă un semnal de alarmă cu privire la consecințele extrem de negative asupra sectorului Economiei Sociale și al Antreprenoriatului Social pe care îl va avea această lege ordinară, în condițiile adoptării în forma actuală.Printre organizațiile participante se numără: AEGEE Timișoara, AID-ONG Timișoara, Asociația Asistenților Sociali din Banat, Asociația pentru Copii și Părinți SCOP, Asociația Serviciul APEL, Asociația Femeilor Țigănci pentru Copiii Noștri, Asociația CRIES-Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare, FALT – Federația Asociaților de Locatari Timișoara, Fundația Pentru Voi , Fundația Filantropia, Fundația Timișoara 89, Institutul Intercultural Timișoara, Institutul Român pentru Dezvoltare Umană, NESST, Organizația Salvați Copiii, filiala Timiș. De asemenea, vor participa un grup de reprezentanți ai studenților de la masteratul de economie socială şi membri unei delegații internaționale de experți în Economie Socială, implicați într-un proiect de dezvoltare a domeniului, coordonat de Asociația CRIES.
 
Parlamentarii din Timiș nu vor să se implice public
 
Reprezentanții ONG-urilor din Timișoara au încercat să-i contacteze pe parlamentarii din Timiș pentru a le cere ajutorul. Unii dintre senatorii contactați, nu știau nimic desptre acest proiect de lege deși, teoretic, ar fi trebuit să fie prezenți în Senat la data votării proiectului. Doar unul dintre parlamentarii contactați a promis spijinul și le-a permis reprezentaților societății civile să-i facă public numele. Ceilalți au refuzat să le permită reprezentaților ONG-urilor să spună că au vorbit cu ei.
 
Legea nu se fundamentează pe informaţii reale despre sectorul economiei sociale
 
Expunerea de motive care justifică existenţa acestei legi nu se fundamentează pe informaţii reale despre sectorul economiei sociale. Fenomenul pe care încearcă să reglementeaze propunerea legislativă mai sus menţionată este întâlnit sub mai multe denumiri (economie socială, antreprenoriat social) iar singurul document de politică publică din România care abordează această sferă a economiei este Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) care menţionează în mod specific sectorul economiei sociale. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS) şi al rapoartelor europene, economia Socială din România include un număr de aproximativ 1.600 de cooperative, 3.000 de case de ajutor reciproc ale salariaţilor şi pensionarilor şi alte 20.000 de organizaţii neguvernamentale active în toate domeniile economiei naţionale. Aceste organizaţii furnizează un număr de 163.000 locuri de muncă, adică 3,3% din totalul forţei de muncă salariate din România, iar ponderea sa ca angajator este în creştere de la 3% în 2007. Dintre acestea, multe au creat ateliere sau unităţi protejate pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap şi aproximativ 2.000 furnizează servicii sociale şi de ocupare, inclusiv intergrare în muncă a persoanelor defavorizate din România.
Conform articolului 3 din propunerea legislativă definiţia antreprenorului social include statul, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice locale, marile corporaţii multinaţionale/naţionale, întreprinderile mici şi mijlocii, asociaţiile, fundaţiile, unităţile cooperatiste, casele de ajutor reciproc şi personele fizice independente cu statut legal şi fiscal specific (PFA). Conform tuturor conceptelor internaţionale principala caracteristică a antreprenorului social este caracterul eminamente privat al intervenţiei sale (statul sau instituţiile sale nu pot fi calificaţi drept antreprenori sociali), iar corporaţiile multinaţionale/ naţionale sunt structuri legitime a căror menire primordială este pur economică, al căror scop este obţinerea de profit, dimensiunea socială fiind prezentă numai în subsidiar. Actuala propunere legislativă are un caracter discriminatoriu în raport cu alte tipuri de întreprinderi cum ar fi cele mici si mijlocii, coloana vertebrală a oricărei economii sănătoase, în favoarea companiilor mari şi multinaţionale. Un argument în plus poate fi găsit în Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (2008/2250(INI)) – care precizează: „…economia socială s-a dezvoltat din anumite forme de organizare şi/sau juridice ale întreprinderilor, cum ar fi cooperativele, societăţile mutuale, asociaţiile, întreprinderile şi organizaţiile sociale, fundaţiile şi alte forme existente în fiecare stat membru; întrucât economia socială cuprinde o gamă de denumiri utilizate în diversele state membre, precum „economie solidară" şi „al treilea sector"; întrucât, chiar dacă nu sunt descrise ca făcând parte din „economia socială" în toate statele membre, peste tot în Uniunea Europeană există activităţi comparabile care au aceleaşi caracteristici”; „… întrucât întreprinderile din economia socială sunt de regulă întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri) care contribuie la un model economic durabil în care persoanele sunt mai importante decât capitalul şi întrucât astfel de întreprinderi sunt adesea prezente pe piaţa unică şi trebuie, prin urmare, să garanteze că activităţile lor respectă dispoziţiile legislative relevante”.
Acelaşi document solicită în mod particular statelor membre: „…să recunoască economia socială şi părţile implicate în aceasta – cooperative, societăţi mutuale, asociaţii şi fundaţii – în legislaţiile şi politicile lor; sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul uşor Ia credite şi la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociaţii, fundaţii şi societăţi mutuale, precum şi o finanţare UE adaptată şi stimulente pentru a sprijini mai bine organizaţiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piaţă şi din afara pieţei şi care sunt create în scopul utilităţii sociale”.
Alocarea către Statul Român a calităţii de antreprenor social în definiţia antreprenorului social la articolul 3 litera a) contravine Constituţiei României, care, in articolul 1 defineşte statul ca find asociat naţiunii cu forma de guvernământ republică, deci în nici un caz o persoana juridică de drept privat.
 
Antreprenoriatul social nu este același lucru cu responsabilitate socială corporatistă
 
Propunerea legislativă suprapune în mod eronat antreprenoriatul social cu responsabilitatea socială a companiilor (CSR). Aşa cum se menţionează la articolul 4 „potrivit legislaţiei Uniunii Europene, antreprenoriatul social este înţeles fie în sensul de responsabilitate socială corporatistă – CSR…fie ca investiţii responsabile social care exprimă opţiunile investitorilor pentru un fond de investiţii responsabil social”. Definiţia propusă de articolul din lege mai sus menţionat nu se regăseşte în documentele oficiale ale Uniunii Europene, care menţionează numai conceptul de economie socială. Responsabilitatea Socială Corporatistă recunoscută la nivelul Uniunii Europene este definită ca fiind "interesul companiilor de a integra voluntar preocupările în domeniul social sau mediu înconjurător în operaţiunile economice sau în interacţiunea cu părţile interesate". Antreprenoriatul social şi responsabilitatea socială corporatistă sunt două domenii economice distincte. Antreprenoriatul social prespune realizarea unor scopuri sociale prin activităţi economice în timp ce responsabilitatea socială a companiilor face parte din strategia de promovare a afacerii acestora, companiile urmărind în principal scopul realizării profitului. Cele doua concepte sunt eminamente diferite şi nu trebuie suprapuse. Conform definiţiei Comisiei Europene, responsabilitatea socială a întreprinderilor desemnează integrarea voluntară de către întreprinderi a preocupărilor sociale şi de mediu în activităţile comerciale şi relaţiile lor cu părţile interesate. Astfel, acţiunile de responsabilitate socială sunt cele care trec dincolo de obligaţiile pe care le are întreprinderea conform legii, cu scopul de a crea o percepţie sau o realitate conform căreia ea promovează interesul public. în cazul în care se doreşte promovarea responsabilităţii sociale a companiilor multinaţionale recomandăm abordarea din Cartea Verde a Comisiei Europene cu privire la responsabilitatea socială. 
 
Rolul întreprinderii sociale nu este de a fi deţinută sau administrată de către persoane dezavantajate ci este de a ajuta incluziunea socială a grupurilor defavorizate
 
Propunerea legislativă nu recunoaşte activitatea organizaţiilor neguvernamentale, prestatoare pentru jumătate din serviciile sociale oferite în România. Conform articolului 6 al propunerii legislative „antreprenorii sociali …sunt prevăzuţi… să preia de la autorităţile şi instituţiile de stat, prin externalizare, serviciile/activităţiile sociale obişnuite la nivel local întreprinderile sociale vor fi deţinute şi administrate în procent de cel puţin 80% de aceste categorii de persoane devaforizate”. Cu toate că în prezent nu există un cadru legal care să reglementeze finanţarea furnizorilor privaţi de servicii sociale sau să reglementeze furnizarea serviciilor sociale de către companii, articolul mai sus menţionat exclude organizaţiile neguvernamentale, prestatoare de servicii sociale, de la accesul fondurilor pentru realizarea scopului în care acestea au fost înfiinţate, şi oferă posibilitatea finanţării acestor activităţi realizate de către marile corporaţii multinaţionale/naţionale, precum şi de către întreprinderile mici şi mijlocii. în prezent sectorul ONG oferă 40% din serviciile sociale acreditate din România, deserveşte 41% din beneficiarii de servicii de îngrijire şi asistenţă la domiciliu şi 58% din vârstnici, din surse proprii de finanţare, 30% din cantinele sociale şi 13% din beneficiari fiind susţinute de organizaţii neguvernamentale. Propunerea legislativă reglementează un nou tip de entitate economică, întreprinderea socială, fară a defini această entitate şi rolul ei pe piaţa liberă. Rolul întreprinderii sociale nu este de a fi deţinută sau administrată de către persoane dezavantajate ci este de a ajuta incluziunea socială a grupurilor defavorizate.

Comentarii

comentarii