Acasă Editorial Un erou aproape uitat al Revoluţiei de la Timişoara: Lorin Fortuna

Un erou aproape uitat al Revoluţiei de la Timişoara: Lorin Fortuna

DISTRIBUIȚI

Contraeditorial

Motto

“ … cred că acela a fost momentul cheie, era foarte clar că trebuie să ne organizăm mulțimea, dar nu știam cum să o facem, un dialog în piață direct nu l poți realiza decât cu 10, 20 de oameni, ori în acel moment erau acolo câteva mii de oameni. Ridicându-mi privirea am văzut Opera. Mi a venit ideea că de la balconul Operei se poate vorbi tuturor oamenilor. Când ne am ridicat am spus: „Fraților, în Operă trebuie să intrăm, să ne organizăm, să mobilizăm populația Timișoarei, doar așa vom putea rezista, altminteri ne vor lichida. Cine vine cu mine înăuntru?“

Lorin Fortuna

  • în “Cu domnul Fortuna după furtună”, interviu realizat de către Sorin Pescariu, în februarie 1990, publicat în Dialog Liberal nr, 11 (4 martie) – 18 (29 martie) 1990, republicat în Sorin Pescariu, “De-a rostogolul prin Amânăria” . ed. Brumar. 2020, pg. 43-89.

Se împlinesc astăzi, 20 decembrie 2021, 32 de ani de când ”tulburările de la Timişoara” s-au transformat într-o adevărată revoluţie, care a măturat comunismul din România. În 20 decembrie 1989, Piaţa Operei a fost ocupată de către timişoreni și, din balconul Operei, cei mai curajoşi au vorbit mulţimilor care scandau neîncetat lozinci împotriva puterii comuniste, mai ales “Jos Ceauşescu”! Printre vorbitori se distingea o persoană cu vorbirea limpede şi idei clare, pe cât se putea, în acele momente de tensiune maximă: Lorin Fortuna. El a fost cel care a condus primul nucleu organizat al revoluției române din 1989, Frontul Democratic Român, precum și autorul principal al platformei program a acestuia, Proclamaţia Frontului Democratic Român, în fapt, prima și adevărata proclamație revoluționară „de la Timișoara”, cât și din întreaga Românie. Proclamaţie către ţară gândită în 20 decembrie şi elaborată în noaptea spre 21 decembrie, zi în care a şi fost citită timişorenilor, într-un entuziasm general, nemaipomenit vreodată în vremurile comuniste! Citiţi-o şi recitiţi-o dragi timişoreni şi dragi români, niciodată nu este prea târziu să ne bucurăm şi să înţelegem semnificaţia acestui document unic, piatra programatică care a lovit direct în frunte regimul comunist, ce se va destrăma după încă o zi şi jumătate!

Devenit principalul lider al revoluţiei timişorene, Lorin Fortuna a fost marginalizat rapid, începând cu data de 12 ianuarie, când la București lupta pentru noua putere se ascute și se radicalizează teribil, cu răsfrângere în toată ţara, inclusiv la Timişoara. Alţi lideri din Frontul Democratic Român au înțeles că trebuie să se dea bine cu puterea neocomunistă de la București, dacă vor să se înfrupte din bucatele ce se coceau acolo. Nu a fost cazul lui Lorin Fortuna. Când i-am luat, la sfârşitul lui februarie 1990, interviul din care am prezentat un scurt fragment în “motto”-ul de mai sus, în modestul apartament de 2 camere, unde locuia la parterul unui bloc din cartierul Circumvalaţiunii, nu mai avea nicio funcţie în noua conducere politică a Timişoarei…

Pe de altă parte, în primele luni ale anului 1990, după ce frica de represiunea comunistă a dispărut în Timișoara, au apărut noii revoluționari locali, dintr-odată transformați în anticomuniști sadea (spun asta pentru că majoritatea celor foarte guralivi fuseseră membri PCR), care, geloși parcă pe cei care au fost în primele rânduri în zilele Revoluției, inclusiv pe naivul Lorin Fortuna, au confiscat repede elanul revoluționar al Timișoarei, chiar balconul Operei, din care ne-au citit o altă „proclamație“…

Pentru mine, şi aş vrea să cred că pentru toţi românii, Lorin Fortuna a fost un lider adevărat al Revoluţiei de la Timişoara în perioada sa cea mai pură, aceea a oamenilor curajoşi! Un conducător autentic al revoluţiei adevărate, nu al postrevoluţiei, când au apărut băgăcioşii şi tupeiştii! Marcat de un destin ulterior mai degrabă tragic, care multora le pare inexplicabil, greu de acceptat, dar care nu-i umbreşte cu nimic imensul merit avut în decembrie 1989.

Comentarii

comentarii