„Aflăm cu stupoare că, după aproape 23 de ani de când Timişoara a decis să îşi ia soarta în mâini, oraşul a devenit scena de comedie absurdă a actorilor rataţi ai politicii şi scenei zise civice din ţara noastră. Nu putem caracteriza altfel candidatura unui impostor, autodenumit revoluţionar, pentru înalta demnitate de senator al României, în oraşul care a declanşat Revoluţia din Decembrie 1989 – primul oraş liber de ceauşism şi securism. Teodor Mărieş, adjunct de conjunctură al struţo-cămilei politice Mihai-Răzvan Ungureanu, e un personaj cel puţin ciudat”, se arată în scrisoarea deschisă trimisă timişorenilor de către un grup de revoluţionari autentici din capitala Banatului.
Ajunge!
„Nu cunoaştem biografia acestuia, nu ştim cu ce merite s-a autopropulsat în calitatea de şef al unei organizaţii de revoluţionari, nu înţelegem, din punct de vedere medical, cum a putut rezista unei aşa-zise greve a foamei timp de 100 de zile, nu ştim ce a căutat la Timişoara, cu puţin timp în urmă şi sub camerele televiziunii naţionale, în contextul aniversării mişcărilor studenţeşti din oraşul nostru, din anul 1956, nu descifrăm mecansimul prin care Societatea Timişoara s-a aşezat la aceeaşi remocă obscură a ultimelor invenţii ale laboratoarelor speciale care au creat zisa Alianţă pentru România Dreaptă (ARD) şi Forţa Civică, o îmbinare monstruoasă de corupţie, securism de cea mai joasă speţă, neo-legionarism, manipulare şi corupţie învederată. Înţelegem însă prea bine că Timişoara a devenit, în analiza tuturor farsorilor politici de la Bucureşti şi de aiurea, teatrul de desfăşurare a celor mai meschine şi murdare calcule şi experimente, datorită spiritului de toleranţă, politeţe şi civilizaţie care a caracterizat capitala Banatului dintotdeauna. Ajunge!”, se arată în document.
Mihai-Răzvan Ungureanu – produsul bizar al unei lumi politice oculte
„Faptul că un fost membru al CC al UTC, fie el şi elev, un băieţaş ambiţios şi dedicat idealurilor Partidului Comunist în 1989, te califică drept "revoluţionar autentic", cum a făcut-o cu Mărieş, este descalificant. Mihai-Răzvan Ungureanu este produsul bizar al unei lumi politice oculte, creaţia unor forţe interne şi externe care au demonstrat că nu vor binele României, un om acuzat public de reprezentantul SRI că serveşte interese şi puteri străine. Acest autodeclarat "politician" a ajuns să fie identificat de oamenii de rând cu luxul deşănţat şi pofta de bani maladivă, nu a trecut niciodată prin filtrele democraţiei autentice, faţă în faţă cu electoratul, fiind exponentul clasic a ceea un întreg popor vede ca fiind noii ciocoi ai noii colonii numite România. Ce are cu Timişoara şi spiritul ei această creatură ieşită din eprubetele de import ale politicii de subsol, propulsat de la Iaşi în fruntea diplomaţiei şi apoi spionajului românesc pe căi absolut ascunse ? Ce caută aici, în calitate de adjunct al său, aşa numitul revoluţionar Mărieş, venit călare pe o structură impusă cu jandarmeria în stradă şi cu ofiţerii sub acoperire în scena politică ? Societatea Timişoara ne transmitea recent că sprijină public Comisa Monicăi Macovei, a PDL, pentru "îmbunătăţirea etică" a listelor de propuneri ale partidului lui Băsescu, Boc, Udrea şi compania, pentru, vezi Doamne!, impunerea unor "principii morale". Oare nu e limpede pentru toată lumea cât valorează activitatea acestei comisii a unei foste procuroare ceauşiste ? Câţi deputaţi aprobaţi de ea mai trebuie arestaţi, câte "pile" ale patronului decident mai trebuie să ignore public orice umbră de etică şi morală, precum Roberta Anastase, autoare a celui mai mare şi flagrant furt politic din istoria ţării, pentru a deveni evident că asistăm la o comedie de prost gust ? Dacă Mărieş este exponentul ideilor de revoluţie autentică, ce caută în această companie "selectă", un adevărat almanah al corupţiei şi autorilor prăbuşirii ţării pe plan intern şi internaţional ? Regretăm faptul că Societatea Timişoara coboară la noi limite de compromitere prin sprijinul acordat unor structuri împotriva cărora s-a lăudat ani de-a rândul că luptă, că a ajuns sluga preaumilă a unor interese cu totul străine de scopurile care au dus la înfiinţarea ei”, arată scrisoarea.
„Întrebăm scurt…”
„Timişoara a fost mereu, în ultimele două decenii, fieful opoziţiei la ideile social-democrate. Mai mult, oraşul şi-a pierdut aproape cu totul identitatea proprie, fiind sufocat de politicienii şi politicianismul dinafară. Puterea a fost în ultimii ani de partea celor în slujba cărora s-au pus Societatea Timişoara şi o mână de intelectuali locali, care astăzi ne vorbesc despre dezastrul în care se află oraşul, datorită "corupţiei şi fărădelegilor", care ne amintesc astăzi de "durerea cea mai mare a timişorenilor", care este, pe scurt, ţiganizarea patrimoniului urban, prin mijloace ilicite şi adesea violente. Da, aceşti domni au dreptate, Timişoara este astăzi "departe de ceea ce a fost odinioară", cum spune Informarea Societăţii Timişoara din 29 septembrie, 2012. Noi întrebăm scurt şi la obiect: cum va lupta aşa numitul revoluţionar Teodor Mărieş cu clanurile ţigăneşti care au monopolizat cu bani negri piaţa imobilelor istorice ale oraşului, alungând cu cinism bătrâni din casele lor şi muribunzii din spitale ? De la un asemenea om şi cei care îl sprijină aşteptăm salvarea oraşului, de la cei care se fac vinovaţi în mare parte de starea în care a ajuns Timişoara ?”, susţin revoluţionarii.
„Timişoreni, la vot!”
„În Anul Domnului 2012, românii din întreaga ţară, nu doar timişorenii, vor alunga prin vot pe cei care le-au distrus existenţele, le-au omorât speranţele, le-au călcat demnitatea în picioare. O ţară întreagă se pregăteşte pentru a asista, după vot, la înfăptuirea dreptăţii, pedepsirea celor vinovaţi de prăbuşirea statului, revenirea la normalitate, demnitate şi suveranitate naţională, la reapariţia şanselor pentru viitorul copiilor noştri. Timişoara a demonstrat în Decembrie 1989 că răbdarea are limite, că frica poate fi depăşită, că idealurile pot ţine loc de arme. Aici a fost Revoluţie adevărată, o Revoluţie din care Teodor Mărieş, Mihai-Răzvan Ungureanu şi alţi înghesuiţi în al 12-lea ceas pe imunda lor corabie politică, de culoarea portocaliului murdar, nu au făcut parte. În semn de respect pentru acest oraş şi istoria sa, îi rugăm să ne lase în pace. Nu suntem cobaii voştri, nu suntem o masă de manevră pentru experţii voştri în manipulare, nu credem în minciuni, nu vrem să fim în continuare victimele voastre. Timişoreni, la vot !”, îndeamnă revoluţionarii semnatari ai scrisorii: Ion Marcu – conducătorul manifestanților de pe platforma UMT şi inițiatorul negocierilor cu Dăscălescu din județeana de partid în 20 decembrie 1989; Adrian Sanda, membru fondator al Frontului Democratic Român – la 20 decembrie 1989 în clădirea Operei din Timișoara; Petre Boroșoiu, membru al grupului de revoluționari ce a dialogat cu Dăscălescu în județeana de partid din Timișoara în 20 decembrie 1989; Sorin Oprea, conducatorul manifestaţiei din 16 decembrie 1989 din faţa Bisericii lui Tokes Laslo; Angela Țintaru, urmaș de erou martir şi Dumitru Părpăluță, rănit în 17 decembrie 1989 în Timișoara.
