Situaţia zonei euro se deteriorează rapid. Oare de ce? Pentru că această zonă monetară nu este suficient de fezabilă. Spre deosebire de SUA şi Marea Britanie, unde băncile centrale finanţează deficite bugetare la fel de mari ca şi cel al Greciei ( 12% din PIB) prin emisiune de monedă fără acoperire, în UE nu se întâmpla aşa ceva, deoarece banca centrală a UE nu are voie să finanţeze prin emisiune deficitele bugetare ale guvernelor din zona euro. Şi atunci guvernele cu deficite bugetare din zona euro se împrumută de la bănci sau de pe pieţele de capital. Dar, dacă datoriile guvernelor faţă de băncile de emisiune pot fi amânate sine die, datoriile guvernelor faţă de bănci sau faţă de investitorii financiari trebuie plătite la scadenţă, altfel dau faliment băncile creditoare, iar bursele se prăbuşesc. De ce a fost astfel conceput sistemul monetar euro? Evident, din dorinţa ca euro să nu se deprecieze niciodată. Dar un asemenea obiectiv este imposibil de susţinut într-un sistem în care toate verigile sunt mai mult sau mai puţin slabe. Iar un sistem monetar conceptualizat astfel încât emisiunea monetara să fie tot timpul neinflaţionistă reprezintă mai degrabă un proiect utopic. În lumea de aici aşa ceva nu este posibil. Iar în lumea de dincolo nu există bani. Drept urmare, situaţia actuală ar trebui să deschidă ochii europenilor cu privire la inepţia denumită euro. Să speram, vor spune optimiştii.
