În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare cea mai amplă acțiune de deportare din istoria contemporană a României, după deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică, întreprinsă în ianuarie 1945.
Un număr de 12 791 de familii, respectiv 40 320 de persoane, din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în actualele județe Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Au fost duși români, germani, sârbi, bulgari, refugiați din Basarabia și Nordul Bucovinei, aromâni. Au fost vizate grupuri sociale şi etnice considerate de risc: chiaburi (ţărani înstăriţi), comercianţi, foşti industriaşi, refugiaţi din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa, români, germani, sârbi, bulgari, aromâni, evrei şi alţii.
O familie nu avea la dispoziţie decât un vagon de marfă, pentru transportul propriu, al unor alimente şi al bunurilor din gospodărie care mai încăpeau. După o călătorie de mai multe zile, deportaţii erau coborâţi în mijlocul câmpului, unde lotul de pământ destinat fiecărei familii, pentru construirea casei, era marcat cu ţăruşi. Există mărturii publicate ale celor întorşi acasă, după cinci ani de deportare. Fotografiile cuprinse în albumul de mai jos, provenind din mediul şvabilor bănăţeni, reprezintă documente de neînlocuit despre viaţa acelor oameni, în acele vremuri şi în acele locuri. Foto, din colecţia dipl. ing. Norbert Neidenbach, originar din Iecea Mare, jud. Timiş. (sursa:muzeulbantului.ro şi banaterra.ro).
