Acasă Actualitate Universitatea de Vest Timișoara a acordat titlul de Doctor Honoris Causa Artis...

Universitatea de Vest Timișoara a acordat titlul de Doctor Honoris Causa Artis maestrului Cristian Măcelaru, ambasador cultural al României în plan internațional

DISTRIBUIȚI

Miercuri 25 mai, comunitatea academică a Universității de Vest Timișoara a acordat titlul de Doctor Honoris Causa Artis maestrului Cristian Măcelaru, ambasador cultural al României în plan internațional, în prezent director muzical al Orchestrei Naționale a Franței și dirijor principal al WDR Sinfonieorchester din Köln.

Ceremonia a avut loc, în Aula Magna „Ioan Curea” a UVT, de pe bv. V. Pârvan nr 4), miercuri, 25 mai 2022, de la ora 10.00.

Deschiderea ceremoniei a fost făcută de rectorul Marilen Pirtea, care a prezentat următorul discurs:

”Distinse domnule Cristian Măcelaru, Stimați membri ai comunității academice din Universitatea de Vest din Timișoara, Dragi invitați, Dragi studenți, Onorat auditoriu, În calitatea sa de instituție de învățământ superior comprehensivă, Universitatea de Vest din Timișoara promovează ideea că, în prezent, universitățile au încetat să mai fie doar furnizori de muncă înalt calificată sau de cercetare științifică. Ele au tot mai mult rolul de a contribui la dezvoltarea societății, la popularizarea culturii, la respectarea drepturilor omului și la crearea stabilității politice.

Asumându-și rolul cu care a fost investită de fondatorii săi, anume de principal centru de cunoaștere în regiunea de vest a țării, de promotor al culturii, asumându-și rolul de pilon de sprijin al societății, Universitatea de Vest din Timișoara, prin facultățile sale, încearcă în mod constant să ofere binemeritata recunoaștere unor nume importante din lumea științifică, culturală, artistică, economică, socială sau politică și să aducă în prim plan modelele pe care generațiile tinere să le poată urma. În contextul evenimentelor artistice organizate în Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2023, Universitatea de Vest din Timișoara se implică tot mai mult în promovarea evenimentelor artistice și culturale și chiar mai mult în creația artistică sub toate formele sale: muzică, teatru, pictură, sculptură, design, artă fotografică, creație literară etc.

Astăzi, Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul universității noastre aduce în fața comunității academice o personalitate marcantă a scenei muzicale clasice, în persoana domnului Cristian Măcelaru, care și-a dedicat viața și cariera muzicii. 4 | P a g i n a Laureatul de astăzi este unul dintre cei mai importanți dirijori din întreaga lume. Reputația și realizările domniei sale la nivel internațional sunt realmente remarcabile. Este câștigător în anul 2020 al prestigiosului Premiu Grammy, la categoria „Cea mai bună interpretare instrumentală solo” și este dirijorul principal al renumitei orchestre WDR Sinfonieorchester din Köln și director artistic al Orchestrei Naționale a Franței.

De-a lungul timpului, a colaborat cu cele mai prestigioase orchestre simfonice din lume, printre care amintesc orchestrele simfonice din New York, San Francisco, Chicago, Cleveland, Houston, Baltimore, Los Angeles, Toronto, Vienna Radio Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony, São Paulo Symphony Orchestra, Melbourne Symphony Orchestra și, nu în ultimul rând, Romanian Chamber Orchestra. Această listă este, firește, mult mai lungă, am să mai adaug însă un singur reper, legat de începuturile domniei sale. Domnul Cristian Măcelaru a făcut primii pași spre acestă carieră muzicală impresionantă la Timișoara, unde s-a născut și a studiat viora. Iată, așadar, încă un motiv de a-i onora munca și de a fi mândri de realizările domniei sale, pentru că domnul Măcelaru nu reprezintă doar România pe marile scene ale lumii, ci deopotrivă Timișoara, despre care știu că vorbește adesea cu mult drag.

Chiar în această perioadă, are loc Romanian Chamber Orchestra, care aduce laolaltă muzicieni din diverse colțuri ale lumii pentru a dărui publicului de la noi din țară ceea ce știu să facă mai bine, și anume muzică de cel mai înalt nivel. Domnul Măcelaru este în inima acestei impresionante inițiative artistice, context în care împărtășește din experiența sa tinerilor dirijori și încântă cu măiestria sa publicul din mai multe orașe are României, inclusiv Timișoara, desigur. Îmi exprim toată admirația pentru un om care, chiar și atunci când este solicitat în întreaga lume, nu uită de locul în care s-a format și dedică timp și energie în cadrul unor evenimente de mare ținută din România.

Avem deosebita onoare de a-l primi în rândurile comunității academice din Universitatea de Vest din Timișoara pe domnul Cristian Măcelaru, un artist formidabil și un timișorean ale cărui realizări incontestabile ne onorează. Este o mare responsabilitate pentru noi și suntem onorați să vă avem, începând din acest moment, alături, în calitate de coleg, în comunitatea noastră academică.

Această nominalizare reprezintă o recunoaştere a contribuţiilor deosebite ale Domniei Sale în ceea ce privește bogata și prestigioasa activitate artistică și este o formă de a-i mulțumi pentru reperele profesionale și morale oferite. 5 | P a g i n a Domnule Cristian Măcelaru, Astăzi, Universitatea de Vest din Timișoara și întreaga comunitate academică onorează prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa Artis o remarcabilă personalitate a muzicii clasice, un ambasador cultural al României și al Timișoarei, ale cărui realizări impresionante ne fac cinste!

Suntem bucuroși de prezența dumneavoastră la Universitatea de Vest din Timișoara și pentru că ați acceptat să onorați universitatea noastră, devenind un membru al comunității academice. Vă dorim să aveți parte de sănătate, putere de muncă și să vă bucurați mereu de succes în proiectele pe care le întreprindeți!”

LAUDATIO în onoarea domnului Cristian Măcelaru a fost citită de prof. Violeta Zonte, decanul Facultății de muzică și teatru.

Excelența Voastră, Domnule Cristian Măcelaru, Stimate domnule Rector al Universităţii de Vest din Timișoara, Prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea, Stimați membri ai Senatului Universităţii de Vest din Timișoara, Distinși oaspeți, Dragi colegi și studenți, Doamnelor și domnilor,

Plecat, asemeni lui Enescu, de tânăr în străinătate pentru studii, Cristian Măcelaru este la ora actuală unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. Printr-o șansă nemaipomenită părăseşte Timişoara lui iubită, pentru a studia în America vioara şi dirijatul. Primii paşi spre muzică se datorează tatălui: ,,Dorinţa lui era ca fiecare din cei zece copii ai lui să cântăm la un instrument, asta a fost şi prima mea descoperire cu privire la un sunet de ansamblu, deoarece seratele de muzică la noi în casă erau prezente aproape în fiecare zi”. Încurajat de extraordinara pasiune pentru muzică a tatălui său, începe studiul viorii la Liceul ,,Ion Vidu” din Timișoara, studiu continuat cu strălucire în prestigioasele Universităţi Muzicale din Statele Unite ale Americii.

Studiile sale principale au fost la Rice University (cu Larry Rachleff), unde a obţinut masteratul ca dirijor şi violonist de performanță. Continuându-şi educaţia muzicală, la cel mai înalt nivel, a absolvit studiile universitare la vioară de performanţă, 7 | P a g i n a la Universitatea din Miami. Ajungând virtuoz la o vârstă fragedă, Cristian Măcelaru a fost cel mai tânăr concert maestru din istorie care a concertat la Carnegie Hall (la 19 ani). În 2012 câştigă premiul Fundaţiei Solti pentru dirijori în devenire, iar în 2014 câştigă premiul Solti pentru dirijori, onoare care nu a mai fost acordată decât o singură dată în istoria prestigioasei Fundaţii. În 2017, acceptă poziţia de director muzical al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo de la Santa Cruz, cel mai important festival dedicat creaţiei muzicale contemporane din America.

Apoi, a început să urce pe scenă, în calitate de dirijor, alături de cele mai mari orchestre ale lumii: Orchestra Simfonică din New York, San Francisco, Chicago, Cleveland, Houston, Baltimore, Los Angeles, Toronto, Seattle, Detroit, Royal Concertgebouw Orchestra, Rotterdam Philharmonic Orchestra, Orchestre Philharmonique de Radio France, Vienna Radio Symphony Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, BBC Symphony Orchestra Londra, Orchestre Métropolitain de Montréal, Melbourne Symphony Orchestra, Romanian Chamber Orchestra, etc. În ciuda acestor strălucite succese, maestrul Măcelaru consideră că sensul vieţii sale nu constă în arta dirijorală, ci în fericirea, în starea de graţie oferită de muzică. ,,Eu încerc să-mi găsesc împlinirea prin muzică, fiindcă muzica nu mă va trăda niciodată. Dacă o caut într-o partitură de Beethoven, în frumuseţea unei lucrări de Saint–Saens, acolo îmi găsesc eu fericirea şi împlinirea, nu în ce mi se dă înapoi în urma dirijatului. Esenţa fericirii mele nu e cariera, ci muzica”.

Este câştigător, în anul 2020, al Premiului Grammy la categoria ,,Cea mai bună interpretare instrumentala Solo”, pentru albumul ce cuprinde lucrări de Wynton Marsalis, înregistrat alături de Orchestra Simfonică din Philadelphia, având-o ca solistă pe violonista Nicola Benedetti. În prezent, maestrul Cristian Măcelaru este dirijorul principal al renumitei orchestre WDR Sinfonieorchester din Köln şi director artistic al Orchestrei Naţionale a Franţei. Trăind ca artist la cele mai înalte ,,temperaturi” ale ființei, Cristian Măcelaru crede în puterea muzicii ,,de a crea o societate care să găsească frumuseţea în viaţă”; cu precizarea că viaţa ,,nu trebuie trăită la numitorul comun cel mai mic, ci la numitorul comun cel mai înalt”. În acelaşi timp, muzica are rolul de mesager divin al unităţii în diversitate, exprimând, de fapt, esenţa multiculturalismului. Multiculturalismul nu se axează pe ştergerea identităţii, ci pe descoperirea frumuseţii în diversitate.

Enescu însuşi fiind ,,un exemplu fenomenal al multiculturalismului”, întrucât fiecare compoziţie e scrisă într-un stil diferit, neexistând în creaţia sa două compoziţii similare. Pătruns de adânc 8 | P a g i n a respect pentru geniala creaţie enesciană, maestrul Cristian Măcelaru este coordonatorul unui proiect (derulat pe o perioadă de zece ani), axat pe înregistrarea integrală a lucrărilor enesciene la Deutsche Grammophon; înregistrarea fiind realizată cu Orchestra Naţională a Franţei, cu participarea Corului Filarmonicii ,,George Enescu” Bucureşti, şi a soliştilor români. Neuitându-şi nicio clipă originea sa românească, maestrul Măcelaru a colaborat cu mai multe Orchestre Naţionale de tineret din ţară, coordonând totodată şi turneul Orchestrei Naţionale Simfonice a României.

Este ferm convins că România este o ţară cu foarte mult talent şi cu foarte mult potenţial artistic. O strălucită mărturie fiind în acest sens, întâlnirea cu muzicieni români în toate marile orchestre ale lumii: ,,Și oriunde erau dintre cei mai respectaţi şi mai apreciaţi în ansamblurile respective”. În acelaşi timp, maestrul crede că datoria fiecărui artist român din diasporă este de a împărtăşi din experiența sa şi de a promova tânăra generaţie muzicală românească. Un exemplu strălucit fiind în acest sens Romanian Chamber Orchestra, o orchestră mai mică de coarde, formată din dorinţa artiştilor români din diaspora, care cântă în marile orchestre ale lumii, de a se implica în viaţa artistică din ţară.

Directorii artistici ai orchestrei sunt violonistul Alexandru Tomescu şi violistul Cristian Andriș: ,,Particip la acest proiect pentru că întotdeauna am pus un accent enorm pe educaţie și pe promovarea generaţiei tinere. Am lansat un apel compozitorilor români să ne trimită lucrări, fie noi, pe care să le reprezentăm în premieră absolută, fie mai vechi. În orice caz, trebuie să fie lucrări ale unor compozitori contemporani din România”.

Cu toate că a pus nu o dată România pe harta lumii, Cristian Măcelaru îşi continuă destinul exemplar şi prin asumarea calităţii de Director Artistic al Festivalului Internaţional George Enescu. Cine putea reprezenta mai strălucit geniul muzical româneasc decât timişoreanul Cristian Măcelaru?”

Prelegerea domnului Cristian Măcelaru cu prilejul decernării titlului onorific DOCTOR HONORIS CAUSA ARTIS al Universității de Vest din Timișoara

Muzica are menirea de a ne aduce împreună, nu doar într-o sală de concerte, ci și într-un spațiu spiritual comun, acel punct în care, dacă reușim să-l accesăm, ne reînnoim sufletește. E unul din puținele locuri unde diferențele dintre noi dispar și, indiferent cine suntem în viața de zi cu zi, ajungem să ne întâlnim cu adevărat. Cred cu tărie că între oameni există miliarde de legături sufletești nevăzute. Toți putem simți lucrurile astea, dar poate că cei care lucrează cu arta, cu muzica, cu emoțiile, sunt ceva mai antrenați să le acceseze.

Oricare două persoane așezate alături într-o sală de concerte, savurând aceeași muzică, se ”întâlnesc” pe aceeași lungime de undă, prin intermediul acesteia. Acolo este locul unde dispar diferențe sociale, culturale, religioase, etnice, creându-se astfel ceea ce numim comuniune. Când dirijez, acesta este lucrul la care aspir, spre care tind. O comuniune cu oamenii și cu Dumnezeu, prin intermediul muzicii. Pentru mine, spiritualitatea este strâns legată de ceea ce simt când mă sui pe scenă, în timpul actului muzical. Căutările mele din acele momente sunt felul meu de a ajunge la Dumnezeu. Iar dacă ar fi să-mi imaginez un limbaj al universului, acesta ar fi muzica. Un mediu care nu cunoaște bariere, care nu are limite și, mai presus de toate, nu solicită altceva decât urechi și inimi deschise.

Niciodată nu m-a interesat să le impun cu forța instrumentiștilor interpretarea mea, ci am căutat mereu să fac tot posibilul să-i încurajez să cânte cum pot ei mai bine. Dacă ne punem sufletele în armonie, instrumentele vor veni singure după noi. Le spun deseori muzicienilor: „Nu încercați să cântați împreună! Cântați împreună!” Arcușul se duce singur în direcția bună, dacă-i 11 | P a g i n a dai voie.

De aceea pentru mine, concertul ideal e cel în care nici nu ar mai trebui să dirijez, în care simțim atât de bine muzica împreună, încât gesturile mele aproape că nu mai sunt necesare. Profesorul meu de dirijat, Larry Rachleff spunea “când muzica va striga înăuntrul tău, atunci mâinile vor descoperi o modalitate prin care să arate cu claritate ceea ce e necesar”. Această claritate este de fapt idealul unei interpretări, deoarece fiecare muzician își dorește un dirijor care să-i prezinte interpretarea simplu, cu claritate și convingere. Cel mai important lucru pentru un dirijor e să provoace o orchestră să-l asculte atunci când e pe podium.

Să convingă o multitudine de muzicieni, toți foarte buni în ceea ce fac, să adopte împreună aceeași viziune. De aceea consider că, de fapt, rolul primordial al dirijorului este să rămână apărătorul compozitorului. E un concept poate straniu de exprimat, dar întotdeauna mi-am dorit să aprofundez cunoștințele despre contextul fiecărei compoziții, pentru a-mi înlesni apropierea de compozitorii în sine. Numai așa, în fața orchestrei pot avea curajul să-mi justific cerințele, deoarece ele sunt de fapt sinonime cu esența compoziției pe care o interpretăm.

Părinții mei au adus pe lume zece copii, eu fiind ultimul născut. Tata și mama au studiat muzica amândoi, s-au cunoscut la școala de muzică. Tata a scris și a prelucrat foarte multă muzică, fără să o facă însă profesionist, într-o orchestră simfonică. Dar ei ne-au încurajat pe noi toți să studiem muzica și cântatul a devenit aproape o inerție, o plăcere de familie. În copilăria mea, mama cânta cu vocea, iar el o acompania la orgă, uneori până noaptea târziu. În casa noastră, muzica se auzea fără încetare.

Nici nu mi-am dat seama când s-a prins de mine. Cert e că, ajuns în clasa întâi, am fost cu totul surprins să constat că ceilalți copii nu știau încă să scrie și să citească notele, pe care eu le cunoșteam deja. Cât despre frații mei, toți cântă extraordinar, iar unii dintre ei au urmat de asemenea cariere muzicale. Sunt bucuros că pe lângă legătura familială pot împărtăși cu ei cu atât mai mult și prin muzică. Pentru acest lucru trebuie să le mulțumesc părinților mei, care ne-au susținut mereu și care ne-au încurajat și îndrumat spre excelență în ceea ce alegem să facem. Iar acest dar al muzicii, pe care l-am primit încă de mic copil, continuă să-mi aducă bucurii nesfârșite în fiecare zi.

Timișoara este orașul unicat din Europa unde trei teatre naționale, în trei limbi (germana, maghiara, româna) împart în mod pașnic aceeași clădire. Diversitatea întotdeauna dă naștere la 12 | P a g i n a creativitate. Am fost foarte fericit în copilăria mea la Timișoara, am avut colegi români, unguri, nemți, romi, sârbi. Am trăit amestecați și a fost foarte bine.

Acest punct comun, unde o multitudine de culturi se întâlnesc, este de fapt spațiul cel mai prielnic pentru creșterea și dezvoltarea unui artist. Chiar dacă mi-am petrecut majoritatea vieții în afara României, totuși inima mea de Timișorean a rămas adânc înrădăcinată în ceea ce am experimentat încă de copil.

Astăzi, când sunt întrebat destul de des dacă muzica și cultura ar trebui să aibă un loc de cinste în societatea secolului douăzeci și unu, consider cu mai mare certitudine decât înainte că arta poartă în sine posibilitatea unei lumi mai frumoase. Muzica în sine nu ne transformă direct. Mai degrabă ne unește. Iar atunci când suntem uniți, împreună creăm o societate mai frumoasă. Astfel, muzica își împlinește rolul, iar artistul menirea!”

 

Comentarii

comentarii