Acasă Actualitate Uzina veche de apă a Aquatim la BETA 2020

Uzina veche de apă a Aquatim la BETA 2020

683
DISTRIBUIȚI

Într-o frumoasă după-amiază de octombrie, vechea uzină de apă din Timișoara, de pe Calea Urseni, și-a deschis porțile vizitatorilor, pentru o serie de trei tururi ghidate și un picnic, la umbra platanilor vechi de peste o sută de ani.

Loredana Leordean, purtător de cuvânt Aquatim, a explicat că evenimentul a fost organizat în cadrul programului Bienalei Timișorene de Arhitectură – Beta 2020 – ediția despre #Responsabilitate (https://betacity.eu/). Beta 2020, organizată de Ordinul Arhitecților din România – Filiala Teritorială Timiș și Primăria Municipiului Timișoara – Casa de Cultură a Municipiului Timișoara,  este un proiect prioritar OAR, susținut din Timbrul de Arhitectură.

Uzina „din Urseni” a dat apa potabilă orașului din anul 1914 și până în anul 1991, când a început să funcționeze noua stație de tratare, aflată în imediata vecinătate. Cei circa 40 de vizitatori înscriși sâmbătă, 10 octombrie, în turele de vizitare Beta 2020 au avut prilejul să vadă frumoase clădiri de patrimoniu industrial, bine conservate, cu utilajele și instalațiile originale, și să afle povești inedite despre apă, oraș și oameni ale căror destine au marcat istoria Timișoarei.

Uzina de Apă nr. 1 a fost pusă în funcțiune în anul 1914, la doi ani după deschiderea, în Timișoara, a primei stații de epurare de pe teritoriul actual al României. Ciarda Roșie, cartierul în care se găsește uzina, nu aparținea, în acea vreme, Timișoarei. Despre înțelegerea făcută între cele două administrații ne povestește Violeta Mihalache, ghid al turelor de vizitare BETA 2020: „Norocul îți bate la ușă uneori și nu îl auzi. Acest lucru s-a întâmplat și autorităților din Urseni, acum peste 100 de ani, când primăria din Timișoara i-a întrebat ce vor în schimbul dreptului de folosință al terenului pentru uzina de apă. Cei din Urseni au cerut un simplu drum din piatră care să-i lege de oraș. Drumul a fost modernizat și există și azi. Ca o curiozitate, nu departe de prima uzină de apă, în cartierul Ciarda Roșie, sunt străzi ce au fost canalizate acum 10-15 ani…”

Complexul de clădiri în stil Secession industrial poartă semnătura arhitectului Laszlo Szekely, iar de apariția uzinei în peisajul urban al începutului de veac XX mai sunt responsabile pe lângă arhitectul ce i-a „dat viață”, încă două personalități importante din istoria Timișoarei – primarul Carol Telbisz și inginerul Stan Vidrighin. „Carol Telbisz a preluat o cetate, fortificată, căreia i-a dărâmat zidurile și pe care a transformat-o într-un oraș modern, cu bulevarde largi, după modelul vienez, cu infrastructură de apă și canalizare și transport public. A fost primar timp de 29 ani, iar alimentarea cu apă este ultima sa realizare, de care nu a apucat să se bucure, fiind răpus de o boală gravă, în iulie 1914.”, mai spune Violeta Mihalache.

Ce ascunde OZN-ul de la Urseni

Despre Laszlo Szekely, cel care în 1903, la 25 de ani, devine primul arhitect șef al Timișoarei, vorbesc cel mai bine clădirile pe care le-a lăsat moștenire. Și poate că lucrările sale cu funcție industrială, printre care și Uzina de Apă Urseni, Stația de Epurare, Abatorul, Cazarma Pompierilor, spun chiar mai mult decât elegantele palate Secession pe care le-a proiectat. Deși, pentru acestea, funcționalitatea prima, aspectul estetic nu a fost deloc neglijat, fiind vizibile și azi preocuparea pentru detaliu, pentru frumos, proporții și armonie. Mărturii stau pardoselile din mozaic, tâmplăria ușilor și ferestrelor, arcade și coloane elegante.

Clădirea grupului de fântâni, de departe „vedeta” vechii Uzine de Apă, are o formă absolut spectaculoasă, ce ne duce cu gândul la o… farfurie zburătoare. Ea adăpostește 6 foraje, cu adâncimea de 60 m, ce aveau capacitatea de 5.400mc/zi, adică puteau pompa peste 60 de litri de apă pe secundă. La acest debit, o cadă de baie s-ar umple cât ai zice pește, dar ceea ce este important de reținut e că întreg proiectul de alimentare cu apă a fost gândit responsabil, astfel încât să asigure apă celor 46.000 de locuitori din acea vreme, dar să acopere și dezvoltarea viitoare a orașului. Apa tratată în uzină, prin aceleași procese fizico-chimice aplicate și azi, ajungea la consumatori prin 87 km de conducte. La capetele rețelei, în cartierele Iosefin și Fabric, au fost construite două 2 castele (turnuri) de apă.  Fiecare avea câte un rezervor de 500 de metri cubi, ce era umplut pe timp de noapte, pentru a asigura un debit bun dimineața, când consumul era mare. Existau cișmele stradale, contorizare și contracte încheiate cu consumatorii.

Muzeul Apei prinde formă

Ansamblul de clădiri Secession industrial, bine conservate, va deveni, în 2021, Muzeul Apei. Proiectul a fost demarat în luna septembrie, iar evenimentul BETA a fost ultima ocazie în care publicul a putut vedea Uzina în forma sa actuală. De fapt, vizitatorii au văzut și primele lucrări demarate de Constructim S.A., antreprenor al proiectului, fundațiile viitorului pavilion de acces. Muzeul Apei va fi compus din clădirile existente, Grupul de  Fântâni nr.1, Filtrare-Deferizare și Pompare, unde se vor amenaja spații expoziționale și spații tehnice vizitabile și noul pavilion de acces, cu zonă de primire a vizitatorilor și spațiu pentru evenimente, proiecții de filme etc. Toate clădirile vor fi conectate printr-o rețea de alei pietonale și puncte de interes, cum ar fi bazine decorative de apă statice sau interactive, platforme pentru expoziții sau manifestări în aer liber, zone de recreere.

În contextul epidemiologic curent, numărul de participanți la turele de vizitare BETA 2020 a fost limitat, iar locurile au fost ocupate în scurt timp de la publicarea online a formularului de înscriere. Ne bucură interesul timișorenilor pentru eveniment, dată fiind preocuparea companiei Aquatim de a reda circuitului public clădirile de patrimoniu industrial din administrarea sa, parte a memoriei și identității comunitare. Viitorul Muzeu al Apei va spune mai departe timișorenilor poveștile apei și ale orașului -a conchis Loredana Leordean.

Comentarii

comentarii