Timișoara deține, așa cum deja este cunoscut, o parte importantă a patrimoniului premierelor bănățene, cu reflectare în țară și în lume. Una dintre ele este legată direct de lumea medicală, în care identificăm numeroase intervenții în premieră, spitale în care s-au efectuat studii și cercetări uimitoare, detalii ale muncii multor personalități valoroase ale zonei noastre.
Titlul de Capitală Europeană a Culturii ne obligă la o atitudine în ceea ce privește marcarea unor spații, a unor nume relevante, fără de care nu eram azi, aici. Puțină lume știe că faimoasa Ana Aslan, medic român ce a adus pe lume preparatul Gerovital H și Aslavital, pentru care s-au ”bătut” marii zilelor acelea, a muncit o perioadă din viața sa în Timișoara. Și acum, preparatele se caută de către turiștii ce vin din alte colțuri ale lumii.
Cum? Unde? Avem răspunsurile la acest întrebări, dar le are și Primăria Timișoara, care nu a făcut nimic pentru a pune în valoare elementele de noutate absolută, nu de alta, dar turiștii străini sunt foarte bine documentați, iar Ana Aslan este un nume în lumea medicală mondială!
Ana Aslan a fost medic în Timișoara, apoi, academician, chiar șefa Clinicii Medicale, în perioada 1945 – 1949. Această clinică funcționa în Spitalul Orășenesc, denumit așa după ce a purtat numele de Spital Public, înființat în 1751. Clădirea este în plin centrul Timișoarei, în care a funcționat Clinica de Dermatologie, acum, spațiu neutilizat, aflat în proprietatea Primăriei Timișoara.
Plăci de rememorare? NU! Nici despre Ana Aslan, nici despre primul Spital Civil din Timișoara (1751).
”Nu merităm? Nu merită Timișoara, Capitala Culturală a Europei, a României, dar nu în ultimul rând, a Banatului, aceste micuțe însemne despre istoria fabuloasă a acestui spațiu?” Pe mine m-a întrebat asta un reputat profesor universitar al medicinei timișorene.
Eu îl întreb, la rându-mi, pe renumitul profesor universitar Nicolae Robu: ”Nu merităm?”
