Au trecut prin multe războaie, iar pe părul lor se vede asta. Au stat luni, 29 aprilie, drepţi, în soare, şi au ascultat aprecierile celor prezenţi, în timp ce li se derulau prin minte fragmente de prin războaiele la care au participat. Luni, la Timişoara, de Ziua Veteranilor de Război, s-au depus coroane, oficialităţile au vorbit, preoţii au făcut o mică slujbă, copiii şi-au amintit de bunicii lor, iar veteranii, puţini la număr şi cu ani mulţi în buzunare, au privit toate acestea. Au văzut ei multe de-a lungul timpului, au simţit frica, teama şi le-au luat cu curaj în piept. Acum, însă, nu mai sunt la fel de vioi, iar o simplă nominalizare a autorităţilor care vor să le dea o plachetă, o medalie, spusă la microfon, nu e de ajuns. Cei care au auzit cum le trece glonţul pe la ureche nu-şi mai aud acum nici numele. Cu auzul stau prost, picioarele la fel, sunt norocoşii care mai sunt încă în viaţă. Iar Timişoara i-a cinstit, luni…
111 ani
Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, prefectul Eugen Dogariu, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Călin Dobra, au fost acolo, le-au înmânat diplome veteranilor, le-au mulţumit că s-au jertfit. Au fost şi copii, elevi, care i-au omagiat pe cei care au căzut pe front şi i-au gratulat pe cei care stau încă drepţi, cu salba de medalii şi decoraţii în piept. Soldaţi, câteva rude şi cam atât. Trecătorii nu prea ştiau ce se întâmplă, iar Ziua Veteranului pentru mulţi care treceau prin Parcul Central al Timişoarei nu însemna nimic. Însă pentru bătrânii cu decoraţii în piept şi pentru ţară înseamnă multe… În urmă cu 111 ani, la 29 aprilie, Regele Carol I instituia titlul de “Veteran de Război”, în baza prevederilor Convenţiei de la Geneva din 1870 a statelor europene, în onoarea combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă, zi care a devenit, din anul 2007, Ziua Veteranilor de Război.
