Rar și imprevizibil, mămăliga românească explodează cu forța unei mine antitanc, care acum s-a dovedit capabilă să spargă cel mai puternic blindat politic românesc, un conglomerat de partide neocomuniste, care au condus România de la Revoluție încoace. Rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European cât și validarea Referendumului contra hoților arată că românii s-au săturat de minciună și jaf public, că nu mai suportă umilitorul ”vă dăm” din partea partidului stat.
Dacă privim procentele realizate de fiecare partid în capitala țării, precum și în principalele orașe ale României, indiferent de aria geografică, refuzul electoratului, care a participat la scrutin în număr mult mai mare față de alte alegeri, de a vota partidele vechi (PSD și chiar PNL) cât și cele dizidente, emergente (Pro România, respectiv ALDE) din acestea, indică clar o dorință de schimbare a clasei politice. Rezultatele la nivel de ”județ” sunt diferite oarecum, dar cine nu știe cum se votează în continuare la sat, când bătrânii, oamenii mai simpli, dependenți de ajutorul social care aparent vine de la primărie, sunt ”mobilizați”, ”ajutați” cu microbuzul spre a merge să voteze partidul ”sugerat” de primar și echipa lui.
Dar cel mai semnificativ, cel mai relevant vot în legătură cu ceea ce vor românii în ziua de azi, vis a vis de clasa politică, este votul compatrioților noștri aflați la muncă în Europa. Am privit cu lacrimi în ochi imaginile care arătau imensele cozi de la toate secțiile de votare românești din străinătate. Erau lacrimi prilejuite de emoția bucuriei de a vedea că românii pot fi cetățeni adevărați, dar și lacrimi de revoltă, văzând cum sunt umiliți la imensele cozi de așteptare. La acele cozi se aflau români harnici, cinstiți și hotărâți, o minunată falangă românească de cetățeni europeni. Oameni care, sătui de ipocrizia și înșelăciunea postcomunistă, au plecat în lumea largă să muncească, să-și croiască un rost în viață, dar în permanență au fost cu gândul și sufletul la România. Au dovedit că pot reuși oriunde, deși pâinea străinătății este mai degrabă amară, mai ales la început de viață nouă. Sub nici o formă nu și-au uitat țara de baștină: trimit tot timpul bani câștigați cu truda muncii cinstite către familiile rămase aici, vin în vacanțe, de sărbători, în România, și, dovada indubitabilă că nu exagerez când îi laud, iată, sunt capabili să stea o zi întreagă la coadă pentru a vota pentru o Românie fără hoție!
Dincolo de arhicunoscuta proastă organizare, cu scopul vădit de a descuraja Diaspora să se prezinte la vot, Guvernul de la București a refuzat prelungirea timpului de vot în secțiile din Europa, în ciuda imaginilor, relatărilor directe despre cumplitele cozi de așteptare, situația fiind similară și pentru unele secții din marile orașe ale țării.
Prin urmare, ce fel de oameni sunt în Guvernul României? De ce nu demisionează, acum, când prosteasca rea voință le-a fost dovedită? Când știm cu toții că nu este prima dată când astfel de mârșăvii se întâmplă, mânărite de același partid neocomunist? Cum să mai ai pretenția să rămâi în fruntea Guvernului când ai declarat după ce ai votat, la ieșirea din secția de votare, că nu ai votat și la Referendumul contra hoției politice iar acesta a trecut, a fost aprobat de majoritatea românilor?
Răspunsul este simplu: acești farisei politici care încă ne conduc nu-și dau demisia pentru că nu au nici o fărâmă de onoare, de caracter! Dacă vedem ce atitudine au acum față de faptele stăpânului absolut al partidului, în prezent la închisoare, dar ne amintim cum îl lingușeau cu laude până ieri, realizăm cu scârbă și oroare ce fel de oameni sunt încă la cârma țării! Încă!
Iar dacă ne gândim că la viitoarele alegeri, locale și parlamentare, falanga românească din Diaspora este în pericol să nu voteze, realizăm că schimbarea clasei politice românești, dorită de populația cea mai activă a României, riscă să fie amânată din nou, prin mânăriile actualei clase politice! În opinia mea, Alianța 2020, USR-PLUS, nu ar trebui să accepte nici un compromis politic în Parlamentul românesc, în Parlamentul European, nici un compromis de altă natură (exemplu: participări la emisiunile tembeliziunilor), cu toți politicienii, indivizii care au fost contaminați, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă, cu ”ciuma roșie”! Adică cu toți aceia care, aflați în funcții publice, una au spus, alta au făcut, spre deziluzia românilor, nevoiți să își ia lumea în cap, sau să-și dea cu pumnii în cap, dacă au rămas în țară! Cine ne garantează că niște partide care au fost aliate la guvernare în trecutul apropiat cu actualul partid care conduce parșiv România, nu vor face mâine la fel, nu vor repeta acele nefaste pentru țară mezalianțe, din moment ce cam aceiași oameni le conduc? De exemplu, cum poți avea încredere în liderul unui partid ”nou”, care, câtă vreme a fost prim-ministru, afirma că dacă nu se termină o autostradă pe timpul mandatului său, nu va mai candida niciodată, pentru nici o funcție publică? Autostrada în cauză nici măcar nu a fost începută, dar el a mai candidat de două ori de atunci, cu succes!!?
În toate aceste jalnice figuri, de tristă amintire și oripilantă prezență, Diaspora română, alături de cei asemenea lor rămași să lupte în țară, nu mai crede! Nu-i mai dorește la conducerea țării! Din nefericire pentru România, aceste sinistre personaje, nu se retrag niciodată de bunăvoie. Un partid cu mentalitate de partid stat nu poate crea decât dictatori politici, mai mari sau mai mici, care sfârșesc, după ce și-au târât țara în mizerie, fie împușcați, fie la pușcărie!
Aparent aproape de integrarea definitivă în Uniunea Europeană, România este încă departe la capitolul onoare de politician! Sper ca noii oameni politici, care au fost votați cu atât de mult entuziasm de către românii de pretutindeni, să ne redea demnitatea de adevărată țară europeană!
