În ultimul timp, două subiecte sunt discutate frecvent și apăsat, în mass media: alegerea primarilor în două tururi de scrutin și alegerea directă sau indirectă a președinților de consilii județene.
Mulți comunicatori, lideri de partid sau autointitulați lideri de opinie iau în considerare doar aspectele de strategie electorală exprimată în număr de primari câștigați sau pierduți prin adoptarea unei anumite modalități de alegeri. Discuțiile purtate însă din această perspectivă nu sunt complete, nemergându-se până la fondul problemei și, pe cale de consecință, concluziile pot fi afectate de subiectivism.
Pentru a aborda serios și profesionist această discuție, este necesar să luăm în considerare cel puțin trei parametri – legitimitatea, autoritatea și responsabilitatea – care definesc modalitatea de investire a unui ales local, primar sau președinte de consiliu județean.
Evident, cadrul legal în care trebuie să discutăm este acela dat de Constituția României, Legea 215 a administrației publice și a altor legi ce fac parte din Codul Administrativ.
Constituția României, cap. V – Administrația publică, SECȚIUNEA a 2-a – Administrația publică locală, care prevede:
“ART. 121 Autorităţi comunale şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii alesi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.
(3) Autoritătile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
ART. 122 Consiliul judeţean
(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.”
Prin urmare, la nivel local, există două autorități:
Consiliul local – autoritate deliberativă;
Primarul – autoritate executivă;
În mod corespunzător, la nivel județean, există o singură autoritate.
Legea 215 a administrației publice, la SECȚIUNEA a 2-a, prin articolele 23 și 24, dezvoltă cele afirmate anterior.
În plus, art. 61 din lege afirmă: “Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică”.
Pentru ca primarul să poată îndeplini corect această funcție, el trebuie să aibă legitimitate.
Această legitimitate se obține prin votul universal, direct și secret exprimat liber de către cetățeni. Cu cât mai mare este prezența la vot, cu cât mai multe voturi sunt exprimate în favoarea candidatului la funcția de primar, cu atât mai mult crește legitimitate acestuia.
Un primar puternic devine acel candidat care are cele mai multe voturi în favoarea sa, obținute în cadrul unei prezențe masive la vot a cetățenilor.
În acest moment, se pune în discuție numărul de tururi de scrutin prin care primarul este ales.
Să discutăm puțin despre specificitățile celor două moduri de scrutin.
Evident, în cazul alegerilor într-un singur tur, primarul în funcție este în poll position. Având în vedere că primarii, într-o majoritate covârșitoare, sunt și șefii organizaților locale ale unor partide, numărul consilierilor locali din acele partide devine dominant. Candidații altor partide, care sunt mai mici și nu au o proeminență națională, au șanse minime de a fi aleși. Avem de-a face cu însă o majoritate relativă. Prin urmare, legitimitatea este și ea relativă.
În ipoteza alegerilor în două tururi, prezența la vot poate crește semnificativ. Dacă primarul în funcție este reales de o majoritate absolută, legitimitatea lui este maximă și mandatul poate fi unul de success. În situația când forțele de opoziție se aliază și susțin un candidat care va fi votat primar, situația se complică. El are o legitimitate absolute, dar s-ar putea să aibă un consiliu local ostil, deoarece acesta a fost ales în primul tur. Raportul dintre puterea executivă – primar și cea deliberativă – consiliu local, ar putea deveni conflictuală.
O situație delicată, pe care unii politologi o descriu ca fiind din categoria schizofreniilor comportamentale, o au viceprimarii. Ei sunt, pe de-o parte, adjuncți ai primarilor și conduc secțiuni din aparatul executive, iar pe de altă parte sunt consilieri locali. Ca și viceprimari duc la îndeplinire dispoziții ale primarului, iar ca și consilieri, votează proiecte de hotărâri care apoi se traduc în dispoziții.
În concluzie, într-o viitoare lege electorală, s-ar putea propune următoarele variante:
1. alegerea primarului și a viceprimarului, care participă la alegeri în tandem, în două tururi de scrutin.
2. alegerea primarului în două tururi de scrutin și desemnarea viceprimarului (viceprimarilor) în ordinea descrescătoare a numărului de consilieri aleși pe liste de partide.
Indiferent de variante, important este să se asigure legitimitatea maximă a celor aleși. Autoritatea derivă din legitimitate, iar responsabilitatea trebuie să fie în primul rând față de cetățenii alegători. Democrația locală începe de la respectarea acestor principii.
