Acasă Editorial W.C.-urile publice sau imaginea României pe înțelesul tuturor

W.C.-urile publice sau imaginea României pe înțelesul tuturor

DISTRIBUIȚI

Înainte ca niște specialiști în comunicare să fi stabilit termenul de ”imagine” pentru percepția asupra unor spații, țări, grupuri, națiuni, oameni sau organizații, lumea de bun simț știa despre: omenie, bun – simț, vorbit încet, ne trântit de uși, știa despre curățenie, poarta de intrare și altele… Toate acestea din urmă, însumate, împachetate în limbaj actual, dau vectorul imaginii pe care acum emfatic, cu mult orgoliu, îl vehiculează ba politicienii, care oricum nu au auzit despre imagologie ( ei spun: imagistică), ba, chiar unii moderatori tv, cei mai modești la ”mansarda personală”. Sau cei cu bagaj cultural și mai modest…
Orice om de bun simț știe că fie în casa sa, fie în ograda sa, locul de care trebuie să aibă mereu grijă, să fie curat, fără semne olfactive specifice, să fie potrivit cu familia ce-l deține, este… atât de importantul w.c. În plus, în orice carte sau manual despre comportamente civilizate sau despre imaginea unei țări ( vezi: ”Politice”, Horia Patapievici), ”domnul wc” devine un personaj demne de luat în seamă. Imaginea unei țări, (spun specialiștii) începe prin…calitatea wc – urilor de la intrarea în țară sau din trenuri sau a celor publice, în general.
Lipsa lor însă nu este analizată în niciun manual! Ar trebui să devenim, noi, românii, deschizătorii unei pagini de imagistică specială, în care să facem polologhia wc -urilor lipsă! De ce? Pentru că nouă nu ne trebuie! De ce să plătim femei de serviciu să facă curat, mereu? De ce să plătim electricieni care să schimbe becurile? De ce să cheltuim pe consumul de apă și canal? Apoi, de ce să reparăm mereu ușile trântite, cu bădărănie, de șoferii de TIR, mereu grăbiți să-și consume kilometri stabiliți de patronate, ca să nu mai vorbim despre detergent, săpun, hârtie igienică? Nu știm noi ce frumoasă este natura? Nu avem noi exercițiu de admirație a frumuseților patriei, de pe vremea comuniștilor? Ce mai vrem? Acestea fiind înțelese, normal că și funcționarii CNADNR, adică cei subordonați Ministerului Transportului, au înțeles că pe autostrada ce leagă România de Europa, via Ungaria, nu este nevoie de wc -uri publice. De ce să fie? Poate că nu și-au negociat comisioanele! Poate nu știu încă ce firmă ar putea lua în administrare ”viața wc -urilor” de pe autostradă!
Mă mir că nu le este rușine! Sau, ce vreau eu? De ce să mă mai mir? Rușinea este un vector necunoscut lor, nerușinaților!
Să facem retorică despre imaginea României? La ce folos? Cui (mai) folosește?
România are atât de multe de schimbat! Cei care se prefac a lucra pentru România habar nu au cum trebuie folosit un wc public! Ei nici măcar nu știu că românii au nevoie de el!

Comentarii

comentarii