Înălțarea Domnului este și Ziua Eroilor, o zi în care îi comemorăm pe cei căzuți în războaie, apărând România. Cimitirul Eroilor este un simbol al Timișoarei, un loc al celor plecați în veșnicie, fie apărând Timișoara de naziști, în timpul celui de-al doilea război mondial, fie de comuniști, în 1989, în momentul Revoluției de la Timișoara, fie de alte rele comune.
De Ziua Eroilor, astăzi, 29 mai, participarea la momentul comemorării, când în alți ani, erau prezenți reprezentanții autorităților locale, măcar pentru câteva momente, Primăria Timișoara a fost ”cu delegație”. De data asta, vârfurile Primăriei Timișoara au lipsit. Au trimis o angajată, nici nu contează numele ei, ea nefiind cineva ales sau cu reprezentanță pentru acest oraș.
Din păcate, Dominic Fritz este mai tot timpul la București, președinte interimar al partidului din care face parte, uitând că voturile primite (presupunând că le-a primit) din partea unor urmași ai eroilor Timișoarei ar putea fi anulate sufletește și mental de cei care au făcut asta.
Dacă echipa de comunicare a Primăriei Timișoara ar fi competentă, atunci ar întocmi o agendă a Timișoarei, una cu cele mai relevante momente dintr-un an, ar persuada conducerea în acele momente, așa cum fac comunicatorii adevărați din țările civilizate, spunând: ”Domnule, doamnă, la acest eveniment nu puteți absenta!”. Doar că praful din relațiile dintre decidenții din țara noastră, fie ei cât de mici, cu cei pe care îi angajează pe sistemul învechit al relațiilor bazate pe suflatul în ureche, au o șubrezime construită cu umilință și perfidie. Niciunul din cei angajați așa nu o să spună franc, onest, demn: ”Manualul spune așa, haideți să respectăm protocolul” sau ”Sfatul comunicatorului, al specialistului în imagine, este să procedați așa….”. Doar Băsescu – Petrov – securistul dovedit de Înalta Curte de Casație și Justiție ignora specialiștii în comunicare, ba, mai mult, îi mai jignea, mai ales după câte un pahar de whisky. Am putea spune că este istorie, dar nu ar fi adevărat, el face și acum ce vrea, oricum imaginea sa nu mai contează. Dar faptele, da, ele rămân.
Istoria nu iartă. Timișoara este un oraș în care cetățenii săi, mă refer la cei care știu cu adevărat ce înseamnă să fii timișorean, nu doar să aibă un buletin cu adresă aici, sunt vii, energici, atenți și sensibili.
Această zi va fi consemnată cu tristețe în memoria orașului. Flacăra vie este azi stinsă, iar sufletele triste…
