14 septembrie este în calendarul ortodox şi greco-catolic Ziua Înălţării Sfintei Cruci, când credincioşii sărbătoresc amintirea a două evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi Înălţarea ei solemnă în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 335. De asemenea, este ziua întoarcerii Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Cea mai frumoasă metaforă pe care credincioşii i-o atribuie sfintei cruci este cea de “armă asupra diavolului”, cu ajutorul căreia se poate birui orice rău lumesc şi se poate mântui fiecare om ce crede în Sfânta Treime.
Ziua Crucii mai este numită în popor şi ziua şarpelui, pentru că aşa cum Moise a ridicat toiagul preschimbat în şarpe, ferind astfel poporul lui Israel de şerpii care-i ucideau în deşert, în timpul rătăcirii lor, până au ajuns la pământul făgăduit de Dumnezeu, înălţarea Sfintei Cruci ocroteşte sufletele credincioşilor.
În acest an, credincioşii au intrat în biserici cu aceeaşi dragoste ca în anii trecuţi, dar mai smeriţi, cu masca de protecţie pe faţă, rugându-se să fie scăpaţi e molima care bântuie lumea, să le ocrotească pruncii care încep un nou an şcolar şi să fie înţelegere între oameni.
În această zi de post aspru, credincioşii spun că este strict interzis consumul fructelor şi al legumelor ori al alimentelor care simbolizează sau conţin semnul crucii, precum ar fi nucile, roşiile, merele, perele. S-au pomenit morţii şi s-au dat de pomană vase noi cu miere, apă şi colac cu lumânare. Nu se lucrează, pentru a nu atrage primejdiile.
În Timişoara, Ziua Înălţării Sfintei Cruci face trecerea către luminosul praznic al Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, cel de-al doilea mare hram al Catedralei Mitropolitane.
