O nouă Ordonanţă de Urgenţă a apărut, la finalul anului 2014, în ceea ce-i priveşte pe revoluţionari. Este vorba despre ordonanţa de Urgenţă nr. 95, contestată de o parte dintre revoluţionarii din Timişoara. Reprezentanţii Asociaţiei ALTAR spun că această ordonanţă aruncă o lumină negativă asupra mişcării revoluţionare dar şi să se încearcă schimbarea datei de începere a Revoluţiei din 1989, din 16 decembrie la Timişoara în 14 decembrie a Iaşi. Atunci, la Iaşi se spune că s-au împărţit manifeste anticomuniste în piaţa publică şi chiar în cutii poştale, care chemau la miting. Un miting care nu a mai avut loc. „Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara a generat schimbarea unui sistem social. Toată cinstea pentru cei de la Iaşi, dar nu cred că-i normal să sărbătorim un eşec. Tot ce s-a întâmplat la Timişoara a generat urmări. Noi, cei din Timişoara, nici nu am auzit, nu au auzit nici ieşenii ce s-a întâmplat la Iaşi. Mi se pare fără logică să se spună că revoluţia a început aoclo. Revoluţia nu a început cu un eşec. Ar fi o ruşine. Dacă sunt 3-4 oameni acolo care au făcut ceva atunci să fie recompensaţi. Noi am produs un şoc puternic comunismului mondial”, spune vicepreşedintele ALTAR Timişoara Ioan Savu.
„Ei nu pot dovedi că au împânzit oraşul Iaşi cu manifeste”
.„Data de 16 este data de începere a revoluţiei. Ziua de 14 decembrie încearcă să se legitimeze ca fiind începutul revoluţiei române. Ei nu pot dovedi că au împânzit oraşul Iaşi cu manifeste”, spune Viorel Sasca, vicepreşedinte ALTAR Timişoara. „După 15 noiembrie 1987 treceau tineri pe stradă, la Timişoara, şi spuneau: dacă eşti român vino în 3 ianuarie în Piaţa Unirii. Am fost, nu a fost nimic, erau grupuri mici de 2-3 persoane, dar nu s-a închegat nimic. Eu însămi am participat la momente care au avut loc, dar irelevate pentru revoluţie”, spune Savu.
„Pentru a nu ştiu câta oară se aruncă o lumină negativă asupra mişcării revoluţionare”
Revoluţionarii din Timişoara de la ALTAR spun că prin această ordonanţă cei cu merite deosebite dispar de pe listă, beneficiind de drepturi… antirevoluţionarii. „Este vorba despre Ordonanţa de Urgenţă apărută la sfârşitul anului 2014, a Guvernului Ponta, în care, pentru a nu ştiu câta oară, se aruncă o lumină negativă asupra mişcării revoluţionare. Nu este posibil să fim veşnic anatemizaţi pentru ceea ce am făcut acum 26 de ani. Este o ruşine să echivalezi revoluţionarul de astăzi cu cel din 1989. Noi am ieşit înainte pentru că am simţit în momentele alea, în decembrie, că regimul Ceauşescu nu este unul reprezentativ pentru noi. Acelaşi stat român, în 1990, a dat acea lege 42 care stipula unele recunoştinţe entru cei care s-au sacrificat în 1989. Din această lege, care iniţial era pentru cei care au fost în stradă, ulterior s-au infiltrat inclusiv cei care au tras în 1989 sau au avut o atitudine antirevoluţionară, sunt şi în Timişoara câţiva care au beneficiat şi beneficiază de aceste drepturi. S-a creat o mare de revoluţionari, care au devenit revoluţionari în anumite momente, unii care au fost în 16 pe stradă, unii care au fost arestaţi, unii care au tras, au luptat cu teroriştii. Numărul revoluţionarilor a crescut an de an. Legea 341 pe 2004 trebuia să scoată din rândurile revoluţionarilor impostorii, legea spuen că se reînnoiesc certificatele care au fost emise, acea lege nu dădea dreptul emiterii certificatelor noi, toate certificatele emise după 1997 sunt ilegale”, spune Adrian Kali – profesor de istorie, împuşcat în revoluţie. În 2011 erau în plată pentru indemnizaţii de revoluţionar 15.833 de persoane (Bucureşti – 5387 de revoluţionari, Braşov – 1277, Timiş – 1257, Constanţa 1234, Arad – 1111 şi alte oraşe).
