Soţii Cîrjaliu din Timişoara şi-au dorit foarte mult să aducă un copil pe lume, însă soarta nu le-a surâs. Pentru că îşi doreau foarte mult un copil, familia Cîrjaliu s-a gândit să adopte un copil abandonat de către părinţi la naştere. În 1997, cei doi soţi au făcut demersuri peste demersuri pentru a putea adopta un copil. Au urmat nenumărate anchete la domiciliu şi la vecini pentru ca angajaţii statului să se convingă că cei doi soţi puteau să crească aşa cum se cuvinte un copil. Înainte de a fi de acord cu această adopţie, reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş au cerut familiei Cîrjaliu să asigure condiţii optime de creştere a copilului pe care urmau să îl adopte. Mai exact, locuinţa în care cei doi soţi locuiau avea doar o cameră, o bucătărie şi un mic hol, care în total însumau doar 37 de metri pătraţi. Pentru că îşi doreau nespus acest copil, cei doi soţi şi-au luat angajamentul că vor mansarda locuinţa în care stăteau, pentru ca băiatul care urma să fie înfiat să aibă propria cameră. În anul 1999, Smarandache Cîrjaliu împreună cu soţia au reuşit, după doi ani de tergiversări şi amânări, să înfieze un băieţel pe nume Alin Vasile, care, la acea vreme, avea doar patru ani.
Sacrificii de dragul copilului
Cei doi soţi au încercat să-i asigure celui mic din puţinul lor ce au putut, pentru ca micuţului să nu îi lipsească nimic. Prin anul 2007, soţia domnului Smarandache Cîrjaliu a avut un accident şi nu mai putea avea grijă de cel mic, mai ales că boala ei era mentală. În acel moment, pentru a nu pierde copilul, Smarandache a divorţat de soţia cu care trăise mai mulţi ani, pentru a nu pune în primejdie adopţia pe care o făcuse în urmă cu opt ani.
Dus cu vorba de o proiectantă
Smarandache Cîrjaliu, un om cu frică de Dumnezeu, nu a uitat de promisiunea pe care a făcut-o angajaţilor statului în momentul în care aceştia şi-au dat acordul ca acesta, împreună cu soţia, să poată adopta un copil. Imediat după ce a divorţat, Smarandache Cîrjaliu s-a gândit că ar fi bine să construiască deasupra imobilului de 37 de metri pătraţi în care locuieşte o mansardă care urma să aibă aceeaşi întindere. Zis şi făcut. Smarandache a căutat un proiectant şi a demarat imediat, împreună cu acesta, toate demersurile în vederea obţinerii autorizaţiei de construire de la Primăria Timişoara. Valentina Popescu, femeia care urma să se ocupe de toate formalităţile pentru ca mansarda lui Cîrjaliu să fie făcută cu acte în regulă, a încurcat cel mai mult lucrurile. Aceasta l-a dus în nenumărate rânduri cu vorba pe Smarandache Cîrjaliu, spunându-i că totul este în regulă şi nu trebuie să îşi facă griji. Pentru că a avut încredere în această femeie, Smarandache ar putea plăti scump. Asta din cauză că un vecin „binevoitor” din curtea comună l-a pârât la poliţie pentru că şi-a construit o mansardă de doar 37 de metri pătraţi fără autorizaţie. În momentul în care plângerea a ajuns pe masa unui poliţist zelos, lucrurile au început să meargă prost. Acest poliţist zelos, fără a verifica dacă cele reclamate se şi adeversesc, a deschis un dosar de urmărire penală. Ce nu ştie poliţistul este că, în cele din urmă, după ani de rugăminţi, proiectantul a reuşit să depună dosarul complet de intrare în legalitate la Primăria Timişoara, unde problema este deja tranşată în favoarea lui Cîrjaliu. Domnul poliţist Amza nu s-a lăsat cu una cu două şi a cerut acte peste acte angajaţilor Direcţiei de Urbanism din cadrul Primăriei Timişoara. Culmea este că actele furnizate de cei de la primărie au fost interpretate de Amza după bunul plac. În acest moment, omul legii are dosarul în lucru şi încă nu a dat o soluţie în acest caz. Ziarul nostru a prezentat o scurtă poveste din viaţa omului care a reuşit să aducă zâmbetul pe chipul unui copil abandonat la naştere. Grav este că autorităţile române încearcă să-i pună acum beţe în roate din cauza unei mansarde de 37 metri pătraţi, în care locuieşte băiatul adoptat, care, în prezent, are 17 ani. Înainte de a pune o soluţie finală, domnul Amza ar trebui să privească acest caz în ansamblul lui. Mai mult, Amza ar mai trebui să se întrebe: câte fapte bune a făcut la viaţa lui? Cert este că Smarandache Cîrjaliu este mândru că a adoptat un copil, pe care îl iubeşte nespus de mult şi nu ar renunţa la el chiar dacă poliţia ar veni cu buldozerul să-i dărâme casa.
