3 august 2023 aduce nou decernarea a patru titluri de apreciere, respectiv cele de ”cetățean de onoare” al Timișoarei, despre care am informat deja, dar numai unul este pentru cineva plecat dintre noi. Adrian Orza va fi ”Cetățean de Onoare Post – Mortem al Timișoarei”.
Adi Orza a plecat la numai 54 ani, la granița primăverii cu vara toridă ce ne moleșește mișcările, dar nu și spiritul, la început de mai, când teii o ”iau razna”, de parcă ar fi îndrăgostiți. 5 mai, ziua despărțirii, dar nu și ziua uitării. Știm despre el că a fost eminent în școală, în facultate, dar știm bine că a fost vice-primarul Timișoarei între 2000 – 2012, apoi, alți opt ani, consilier local independent. Datele exacte despre el se găsesc ușor, dar mai puțin ușor i s-ar putea recunoaște energia și voința, simțul critic, dar și umorul fin, inteligența, pe care le transforma în ”ingrediente” excepționale în ceea ce făcea. A învățat mult, a studiat marketing industrial (Fundația Internațională de Management București), după absolvirea Facultății de Electrotehnică, cursuri de Management al Instituțiilor Publice (Washington DC), apoi, a primit numeroase premii, la Copenhaga și Paris, în alte orașe și alte țări, palmaresul său este impresionant.
Adi Orza era uman, deosebit de sensibil, poate asta l-a apropiat spre colaborarea cu Casa Faenza, un proiect dedicat copiilor cu autism. S-a apropiat mult de activitatea socială, avea o atracție spre oamenii cu probleme, parcă ar fi vrut să le ia din destinul lor și să le spulbere. Spre deosebire de masa ipocrită a politicienilor sau a celor din administrațiile publice (în general) care mimează mila, empatia, bunătatea, el chiar trăia zbuciumul uman, suferea cu… suferința….
Ultimii ani a fost activ și apropiat Liceului Waldorf, locul în care fiica sa este elevă.
Fiica, soția, mama… despre fiecare dintre ele vorbea mereu, nu era nicio ocazie a unei întâlniri, în care să nu le amintească, să nu le facă prezente, indiferent că se vorbea despre aspectul orașului, al țării, al lumii, despre competență sau situații absurde. Dar mai ales, despre iubire. Le iubea nespus!
A fost un episod peste care nu aș vrea să trec, deși acum nu scriu pentru carte (va fi și asta!), ci pentru un text de aducere aminte. În perioada de pregătire a campaniei din 2020, au fost voci, din mai multe partide politice, care-l susțineau teoretic, pe Adrian Orza, candidat unic din partea mai multor partide, pentru a deveni primarul Timișoarei, primarul timișorenilor. Ca de obicei, la noi, la români, orgoliile au devastat mințile, competițiile amprentate de lașități și buimăciri au distrus proiectul. Păcat… prietenii știu de ce!
În ultimii trei ani a fost alături de primarul Șagului, Flavius Roșu, ca inspector de implementare a proiectelor în comuna Șag.
Viața sa profesională mai era fermecată de ceva: producția bio. Era pasionat de castraveții bio, de alte legume, îl interesa calitatea muncii cu oamenii angajați în firma în care lucra intens, visa la acele aprozare comune ale fermierilor locali. Din păcate, proiectul a rămas scris… atât.
Se pot scrie multe despre Adi Orza, nu este niciodată suficient spațiu pentru gândurile și amintirile noastre. Era demn, curajos, nu se temea să spună despre lucrurile anormale, ce ne sunt servite ca ”mari virtuți actuale”, nu se temea să critice, să scoată incompetența în fața oglinzii.
De Ziua Timișoarei, Adi Orza va fi pe scena Filarmonicii Banatul, va primi încă un premiu.
De Ziua Timișoarei, libertatea de exprimare suferă o îngrădire, despre care, din respect pentru noi, timișorenii, și din respect pentru memoria lui Adi Orza, am ales să vorbesc (scriu) într-o altă zi, mai ales că știm că ele, zilele nu au intrat în sac!
Adi ar zâmbi acum, ar zice: ”Lasă-i pe toți, răul va pieri oricum!”
Cred în asta! Din inimă, din suflet, din cuget!
Adi Orza, amintirea ta nu va pieri!
Comentarii
comentarii
