.jpg)
Lupta pentru includerea Aeroportului Internaţional Timişoara la un nou tip de combinaţie (afacere, iscusinţă politică) reîncepe. Era, de altfel, de aşteptat. Mobilul? Tendinţa companiei Carpatair de acaparare a Aeroportului Timişoara, printr-un tip de monopol care nu se mai poartă în mileniul trei. Compania moldoveană, despre care se suspectează a avea în spate o divizie KGB, puternică economic, are tentaţia de a monopoliza terenul de lucru şi nu este la prima încercare. Piaţa pe care vine acum Wizz Air este una în aşteptare, companiile cu preţuri mici fiind o dorinţă mai veche a românilor, aşa cum a fost a europenilor, în general. Scrisorile pe care le fac acum cei de la Carpatair către instituţiile europene sunt o formă de atac împotriva concurenţei. Zilele trecute, relatările din ZdV aveau să arate cum se (mai) bat pentru Aeroportul Internaţional Timişoara mai multe companii, altele decât cele româneşti. Concurenţa dintre ele ar trebui să fie benefică pentru destinul nostru economic, ca şi comunitate. Avem interesul ca AIT să fie accesibil mai multor companii, pentru că încasările ar veni spre bugetul public, prin taxele aferente. Dacă un cetăţean din zona noastră are posibilitatea să circule pe calea aerului cu o companie ieftină, spre o destinaţie oarecare, de ce nu? Pistele aeroportului ar avea nevoie de o investiţie nouă, este adevărat, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt practicabile de către companii mai mari, care nici măcar nu zboară la această oră de la Timişoara! Aeroportul nostru a fost militar, are, deci, piste robuste, nu se pune problema ca ele să nu fie propice pentru înmulţirea numărului de zboruri. PDL aşteaptă de prea multă vreme să producă fuzionarea Aeroportului Timişoara cu cel din Arad, la acesta din urmă fiind asociat chiar preşedintele Carpataiar, N. Petrov! Aceste informaţii nu sunt secrete şi ele pot constitui obiectul unei investigaţii importante, nu numai de presă! „Manufacturile” privind acapararea unor obiective importante strategice, dar şi economice, sunt de mare succes în România şi, în general, în ţările precum România, în care conducerile sunt de tip mafiot. În care interesul public nu există, iar cel privat se confundă cu cel public. Cei de la putere, fie ea locală sau centrală, confundă drepturile comunităţilor cu interesele lor imediate, personale. Ceea ce se întâmplă acum la Aeroportul Internaţional Timişoara nu reprezintă decât o bucăţică din vârful aisbergului. Încrengăturile intereselor sunt mai mari decât îşi va putea imagina cineva. Sărăcirea aeroportului prin micşorarea numărului de zboruri ar fi şi sărăcirea noastră. Este posibil ca, într-un timp foarte scurt, instituţii importante ale statului să-şi fixeze obiectivul pe Aeroportul Timişoara!
