E axiomatică realitatea personală a celor obișnuiți cu greul de mici, a celor care percep viața în toată complexitatea ei, chiar de la primii pași, a celor născuți și crescuți în geografii mai puțin prietenoase, care conferă copilării sub nicio formă nefericite, dar cu siguranță mai anevoioase. Nu degeaba se spune că marii oameni ai lumii „vin” din povești de viață stropite cu sudoare timpurie, dar și cu multă profunzime.
Campioana din Poieni-Pietroasa vine să reconfirme teza ce nu mai are nevoie de demonstrații. Se numește Amalia Ghigoarță, are 17 ani minunați, e o minune în sine!
Amalia s-a născut în munții Vestului și-a ajuns să cucerească deja „Everestul” gimnasticii.
Aventura Amaliei în sportul care, dintotdeauna, a făcut România să suspine (sau să plângă cu suspine) a început la Timișoara, alături de doi antrenori hărăziți, Mariana Tomceanu și Marcel Benea. A făcut parte dintr-un proiect cu un acronim senzațional, TTVC – Țară, țară, vrem campioane! – proiect coordonat exemplar de către așii gimnasticii naționale (și nu numai), Mariana Bitang și Octavian Bellu. Grație acestei șanse, Amalia a pășit practic pe drumul senzaționalului pe care îl scrie și-n prezent.
A muncit pe brânci (de fapt… bârnă, paralele, sol, sărituri), s-a îndrăgostit din prima, iremediabil, de sportul Nadiei, a purtat Poienii și Pietroasele ce-i curg în vene în competiții de faimă, a făcut-o modest și semeț în același timp, căci nu e contradicție în termeni sau optică, dimpotrivă.
În prezent, Amalia este componenta Lotului Olimpic de Gimnastică Artistică de la Deva, unde se antrenează alături de Patrick Kiens, Corina Moroșan, Florin Cotuțiu și Daymon Jones, echipa monolit de antrenori tricolori/ internaționali extraordinari.
Palmaresul minunatei noastre sportive reafirmă excelența: Amalia a făcut parte din echipa României la Campionatele Mondiale de la Anwers, Belgia, unde a obținut calificarea cu echipa la Jocurile Olimpice de la Paris, de peste câteva luni, după o pauză de 12 ani.
Amalia Ghigoarță n-are rivale la bârnă și la sol, la ultimele trei concursuri internaționale din Belgia, Franța și Grecia dominând finalele pe aparate.
Așa sună aproape dintre declarațiile Amaliei: „Sunt foarte bucuroasă pentru aceste medalii, e multă muncă în spatele lor. Tot timpul e loc și de mai bine.”. Ceea ce demonstrează, limpede ca apa satului natal… fibra bună din care e plămădită și forța evidentă care-i compune fizicul, doar în aparență fragil.
Amalia a venit înspre noi grație omului care n-a plecat vreodată, sufletește, din Tărâmul Poieni-Pietroasa, pe nume Iosif Martinescu, pe inimă… Verde, Verde, Cine n-are, Pierde! Și-a dat și-și dă tot pentru semenii zonei, îi iubește ca pe propriii copii, îi susține și îndrumă necontenit.
Crenguța Radosav
