Artistul timişorean Dan Ungureanu proiectează pe suprafaţa translucidă a hârtiei de calc flashback-uri ale unei copilării optzeciste, în cadrul expoziţiei “Amintiri transparente”, găzduită de librăria Cărtureşti de pe Mercy 7. Vineri seara, publicul este invitat la o întâlnire cu artistul cu „răcoritoare” Brifcor, cu pufuleţi şi eugenii, cu „muzică uşoară” de rit vechi, cu poveşti de pe vinil, cu amintiri ce ne înveselesc invariabil, întâlnire la care va mai vorbi despre expoziţie şi Ludmila Cojocaru. “Amintirile sunt transparente prin natura lor. Amintile transparente ale lui Dan, sunt, deşi proprii copilăriei lui de la Câmpulung Muscel, imagini pe care le simţim familiare nouă. La mare cu părinţii. În faţa tortului, la 3 ani. Poza cu mama şi cu fratele mai mare. Sunt imagini luminoase care, până la urmă, nu au nicio legătură cu fundalul gri şi pauper al Epocii de Aur, căci copilăria are puterea miraculoasă de a transforma lumea ternă a oamenilor mari într-un mare loc de joacă”, ne spune despre expoziţie Anca Pol, PR Cărtureşti. Pe scurt, expoziţia „nu este o evocare a comunismului optzecist, ci mai curând o viziune asupra copilăriei în sine”, explică Dan Ungureanu. Inspirat de filmul „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” al lui Cristian Mitulescu, Dan recreează amintiri transparente dintr-un deceniu în care existau şoimi ai patriei şi pionieri şi în care se lua curentul zilnic. Seria a fost realizată în tehnică mixtă: creion, acrilic, hârtie de calc, plastic, spray, colaj, pânză. „Pentru că sunt frânturi de memorie, bucăţi de amintiri, elemente ce m-au construit, pentru că amintirea nu are o singură materialitate”, povesteşte artistul. „Calcul funcţionează ca o peliculă asupra amintirilor, este expresia timpului asupra lucrurilor.” Planşele de calc sunt însoţite, de asemenea, de fotografii vechi de familie, din cutia cu amintiri a lui Dan Ungureanu
Comentarii
comentarii
