Se zbate cu aripile sale întinse deasupra Timișoarei un avion. Gălăgios, zburdalnic, lăsând dâre de ”fum” în urma sa, gata să ne dea semnale despre activitatea aerospațială, mai un pic și ne temeam că este un semn beligerant, avionul a muncit pe cer seara trecută, și în această dimineață (20 septembrie 2023). Aha, ne-am prins, nu era avion NATO, nici din țările aflate în război, era salvatorul Timișoarei! Doamne, ce minune! În septembrie târziu, cu îndrăzneală și cu forțe noi, ”specialiștii” din Primăria Timișoarei ne fac o demonstrație de grijă față de om. Omul, el, sărmanul, prea obosit de toate mizeriile fizice și de manipulările unei administrații în care marii șefi sunt marii repetenți din unele universități micuțe din zonă, este mereu pedepsit. Cum? Toată vara ne-au înțepat niște țânțari uriași (nu este o figură de stil), numiți ”tigrii negri”, generatori ai unor alergii cumplite, mai ales la copii, în urma înțepăturilor lor fiind deschise adevărate răni. Pruritul determinat de ei a fost îngrozitor. După ce suntem toți plini de cicatrici, pentru care ar trebui să dăm în judecată Primăria Timișoara, pentru încălcarea legilor referitoare la sănătatea publică, acum, ni se aruncă un fel de ”praf de ochi”, iată, se stropește împotriva insectelor, a țânțarilor, mai ales.
Ce rușine! Cum ar putea cineva să ne creadă pe noi, timișorenii, cei are știm cum a fost acest oraș și cum ar trebuie să fie, niște naivi? Niște tolomaci? Se va face la raportarea activității domnului Fritz această dezinsecție? Da, cum să nu? Cu surle și trâmbițe. Cu tobe, cu marș, cu zgomote, cu participare activă a ”grupului de susținători”, pe care dacă îi supără cineva, vai, vai, ce alte zgomote o să mai scoată!
Deci a început dezinsecția în Timișoara. Ca acțiune, perfect. Firma este serioasă, utilată, dar ea nu are nicio vină că toate au venit atât de târziu. Revenim la expresia inteligentă: ”Nu trageți în pianist, dacă nu vă place partitura!”
Mai sunt de rezolvat, tot așa târziu, zecile de mii de șobolani care străbat parcurile, aleile, falezele Begăi, zecile de mii de porumbei pe care nimeni nu îi scoate din viața civilizată a orașului, care sunt surse de stres pentru locuitori, în vreme ce câțiva demenți, cu afecțiuni mentale (dar și mintale), îi adună între blocuri, făcând impracticabile spațiile pentru copii și adulți. Totul miroase oribil, peste tot sunt resturi organice, cică ei sunt buni, iar noi, cei care luăm atitudine, am fi… răi, orașul nostru drag este pe mâna unor neisprăviți despre care dacă scriem devenim ba șovini, ba discriminatori…
Luptăm cu ipocrizia, idiosincrazia, idioțenia, idolatria, incomensurabilul narcisism, inconfundabila perversitate, infinita păcăleală!
Între timp, unii visează AVIOANE!
