Concertul simfonic de sâmbătă, 13 februarie, condus de maestrul Radu Popa, debutează cu Uvertura la opera „Bărbierul din Sevilia”, de Gioacchino Rossini. „Este interesant că această celebră pagină, iubită de toată lumea, a fost, la origini compusă pentru o altă operă, care avea un subiect istoric”, ne povesteşte concert-maestrul dr. Mircea Tătaru. În continuarea serii, urmează „Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră”, de Antonio Lucio Vivaldi, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai barocului muzical. „El a dat o formă clară concertului baroc italian, îndepărtându-se de structura de concerto grosso, aducând şi noutăţi, preluate mai apoi de alţi compozitori, cum ar fi introducerea cadenţei solistice înainte de Coda primei părţi. Ea oferea solistului posibilitatea de a-şi pune în valoare calităţile tehnice şi expresive, iniţiativă rămasă valabilă până în concertul modern de azi”, mai spune dl. Tătaru. Solista concertului va fi violoncelista Alexandra Guţu. După o pauză, spectatorii vor putea asculta „Andante cantabile pentru violoncel şi orchestră de cameră” de Piotr Ilici Ceaikovski. „Această piesă senină, de o mare frumuseţe, face parte din Cvartetul de coarde nr. 1 scris în februarie 1871. Se spune că Tolstoi, ascultând partea a doua a cvartetului, Andante cantabile, a fost mişcat până la lacrimi. Succesul piesei l-a determinat pe compozitor să o programeze separat în concerte, transcrisă pentru orchestră de coarde, sau pentru violoncel şi orchestră de coarde, variantă pe care o vom asculta în concertul de vineri, partea solistică fiind susţinută de Alexandra Guţu”. Seara muzicală din sala Capitol se va încheia cu celebra ultima bucată din „Trilogia finală”, „Simfonia nr. 41 în do major KV 551„Jupiter””, de Wolfgang Amadeus Mozart. „Această minunată lucrare, luminoasă şi olimpică, nu lasă loc pentru tristeţe sau melancolie, cu toate că necazurile îl invadau pe Mozart […] Numele dat simfoniei, „Jupiter”, cel al puternicului zeu, deşi este foarte sugestiv, nu a fost dat de Mozart, ci de impresarul său din Londra, Johann Peter Salomon”, încheie dl. Tătaru.
