Vineri, 22 decembrie, ora 19.00, la Filarmonica Banatul Timișoara va avea loc un concert sărbătoresc cu două zile înainte de Ajunul Crăciunului 2017. Va fi sărbătorit şi maestrul Ilarion Ionescu-Galaţi, dirijorul concertului, care a împlinit în septembrie frumoasa vârstă de 80 de ani. Împreună cu fiul său, Florin, va oferi melomanilor în cadrul ciclului „Familii de muzicieni”, un spectaculos concert plin de bijuterii muzicale, celebre în lumea întreagă.
Concert-maestru Mircea Tătaru a explicat că, în debut vom asculta Aria, partea a doua din Suita nr.3 de Johann Sebastian Bach. Magister Maximus, cum îl denumea muzicologul Ovidiu Varga, a compus în total 4 suite orchestrale. Nu se ştie precis dacă ordinea numerotării corespunde cronologiei în care au fost compuse, dar tebuie menţionat că, ţinând cont de moda şi pretenţiile vremii, în special de influenţa de la curtea franceză, aceste uverturi, cum mai erau denumite, se remarcă prin luminozitate, fiind lipsite de rigurozitatea şi seriozitatea obişnuită a lucrărilor lui Bach. Cea mai cunoscută dintre suite este aceea care poartă numărul 3, compusă în 1731. Aria, partea a doua a suitei, a ajuns să fie cunoscută în toată lumea, atât datorită frumuseţii ei, cât şi datorită faptului că a fost transcrisă pentru diferite formule interpretative. Majoritatea îi aparţin lui August Wilhelmj, printre care şi o variantă pentru vioară, aria executându-se pe coarda cea mai gravă, coarda sol. Mulţi melomani o cunosc sub numele de Aria pe coarda sol.
Dintre bijuteriile pentru vioară ale lui Fritz Kreisler, Florin a ales două – Frumosul Rozmarin şi Liebesfreud. Născut în Austria, Kreisler a fost un violonist celebru, un maestru al viorii cunoscut pentru dulceaţa sunetului viorii sale, dar şi pentru frazarea expresivă. Cele mai cunoscute compoziţii ale sale sunt deseori interpretate în concerte şi recitaluri. O parte dintre lucrări, de mică dimensiune, au la bază teme împrumutate de la alţi compozitori, pe care le dezvoltă în variaţiuni de mare virtuozitate, şi pe care mai apoi le reclamă ca fiind în întregime ale sale, dar specificând că sunt în stilul compozitorilor respectivi.
Urmează trei piese celebre care aparţin compozitorului american Scott Joplin. Şi-a căpătat o faimă internaţională datorită compoziţiilor sale ragtime. I se mai spunea şi Regele Ragtime. Până în 1911 ragtime, sau „doi paşi”, era doar un dans popular născut în comunităţile afro-americane din America. Populaţia de culoare l-a purtat, odată cu exodul ei spre nordul americii şi în oraşele din acea zonă. În secolul XX a devenit încet, încet nelipsit din pieţe, baruri şi săli de spectacole, fiind interpretat şi de mici orchestre de divertisment. A pătruns şi în muzica cu pretenţii, fiind inclus în lucrările compozitorilor americani, dar şi europeni, bunăoară în lucrările lui Erik Satie, Claude Debussy sau Igor Stravinski. Noi vom asculta – Easy Winners, The Entertainer şi Elite Syncopation. În următoarele patru minute şi jumătate, Florin ne va încânta cu o altă minunată lucrare pentru vioară şi orchestră, care a făcut o extraordinară carieră internaţională – Csardasul lui Monti. Italianul Vittorio Monti a compus această lucrare în 1904, având la bază un cântec maghiar. Datorită celebrităţii a fost transpusă pentru diferite instrumente.
La finalul concertului vom asculta Suita de jazz nr. 2 de Dmitri Şostakovici.
Prima suită de jazz compusă de Şostakovici în 1934 a fost un fel de demonstraţie că muzica clasică, cultă, poate fi scrisă şi în forme mai populare. Fiindcă liderii sovietici doreau să controleze orice formă de manifestare artistică, s-a înfiinţat Ansamblul de Stat de Jazz, (State Jazz Band) ale cărui concerte să verifice gustul oamenilor pentru astfel de muzică. Şostakovici, fiind în comisia de înfiinţare, a aprobat naşterea acestui ansamblu şi a compus o a doua suită de jazz. Trei părţi din suită au fost audiate în premieră la Radio Moskova în noiembrie 1938. În timpul războiului notele s-au pierdut. Manashir Yakubov a descoperit în 1999 doar notele pentru pian. Suita a fost reconstruită şi orchestrată, fiind adăugate mici piese din muzica de film scrisă de Şostakovici. Varianta finală, pe care o vom asculta vineri seara, este formată din opt părţi. Suita mai este cunoscută şi sub numele de Suite for Variety Orchestra –a conchis Mircea Tătaru, concert-maestru Filarmonicii Banatul Timișoara.
