Derulat pe parcursul a mai bine de doi ani, proiectul a reuşit să scoată la lumină tradiţii străvechi, uitate de lumea modernă, dar conservate cu un natural stoicism de comunităţile săteşti care au fost străbătute la pas de echipele de cercetare.
În urma acestui proiect a rezultat o hartă cu obiectivele de patrimoniu care se regăsesc în cele şapte areale cercetate – Herneacova-Recaş (judeţul Timiş), Caransebeş şi Herculane (judeţul Caraş Severin) Dubova, Clisura Dunării (judeţul Mehedinţi), respectiv Kikinda şi Uzdin din Serbia.
„Este o hartă care trasează totodată şi patru tipuri de trasee turistice şi anume: traseul patrimoniului natural etnografic, al vinului şi al răchiei şi traseu ecumenic. Legat tot de acest aspect al punerii sub control a spaţiului este şi faptul că 20 de obiective din Banat sunt ridicate pe GPS şi de asemenea a apărut în limbile română şi sârbă o carte despre legendele din Banat („Pe sub drumul al mare. Locuri şi poveşti din Banat”, autor Eliana Popeţi)”, a declarat, miercuri, prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, prorectorul UVT şi manager de proiect.
Hedeşan adaugă faptul că apariţia acestei lucrări este cu atât mai salutară, cu cât noi nu avem mari legende despre locuri celebre, fiind greu să faci o asemenea carte, încercând să identifici în pieţele din Timişoara, Caransebeş, Kikinda sau Reşiţa spaţii care au devenit între timp spaţii ale memoriei şi încercând să identifici totodată prin satele noastre locuri care au fost spaţii de desfăşurare ale unor evenimente sau întâmplări mărunte.
Finalizarea a acestui proiect a scos de sub tipar şi prima carte de bucate sută la sută tradiţionale bănăţene, intitulată „Pocărăi şi melşpaisuri” (literar fursecuri şi prăjituri, n.r.), o carte despre prăjiturile mărunte care se fac în Banat şi pe care informatoarele echipelor de cercetare le-au comunicat, informaţia venind dinspre ele spre operatori şi nu plecând de la ideea preconcepută că, spre exemplu, Doboşul ar fi o prăjitură bănăţeană. „Sunt prăjituri şi amintiri ale oamenilor despre respectivele prăjituri, astfel încât
este vorba despre o carte de bucate şi de amintire a felului în care se mânca şi se mai mănâncă dulce în Banat”, adaugă Otilia Hedeşan.
De asemenea, „Living Heritage” a făcut să mai apară o carte despre o povestitoare de excepţie, un adevărat tezaur uman viu din regiunea Banatului, uina (mătuşa, tanti n.r.) Mărioara Sârbu din Uzdin şi trei CD-uri despre pictoriţele şi pictura naivă din Uzdin, respectiv dansurile din Banat, un CD despre cântăreţii din Banat şi un CD care arhivează informaţiile culese de la Mărioara Sârbu.
„Putem spune despre acest patrimoniu că el există, că este ascuns şi că trebuie să devenim conştienţi de el, că trebuie să-l valorificăm şi putem deveni mândri că-l avem”, a punctat managerul de proiect.
Otilia Hedeşan a remarcat faptul că acest proiect, ca şi numeroase alte proiecte pe turism, cu toate toate că sunt adevărate succese de implementare de proiecte derulate în Timişoara şi în Caraş Severin în ultimii ani, nu au adus japonezi în Banat, ştiut fiind faptul că japonezii au devenit un fel de reper în aprecierea anumitor obiective turistice.
„Acest lucru dovedeşte că încă avem foarte mult de făcut pentru a deveni noi înşine conştienţi de ceea ce este specific locului nostru, de ceea ce le putem arăta altora şi pentru a începe un turism de genul prezenţei celorlalţi în spaţiile noastre, nu doar de călătoriilor a noastră într-o altă direcţie”, a concluzionat Otilia Hedeşan.
Comentarii
comentarii
