Nu daţi năvală! Acesta era anunţul făcut de Adam Crăciunescu, înainte de alegerile locale din 2008, pe când era vicepreşedinte al PSD Timiş. La fel ca şi din cel de-al treisprezecelea salariu pentru bugetari, de ambele s-a ales praful, cu menţiunea că pensionarii nu au văzut nici o singură dată aceste promisiuni în buzunar.
‘PSD va promova în Parlamentul României un proiect de lege pentru a viza introducerea unei prime de 100 lei cu ocazia Paştelui şi a treisprezecea pensie, plătită înainte de Crăciun’, a spus Adam Crăciunescu, vicepreşedintele PSD Timiş, la data când se arunca în electoratul naiv cu seminţe de minciuni şi se culegeau locuri în parlament sau în guvern (de către politicienii mincinoşi), respectiv, sărăcie, şomaj şi chiorăit de maţe (de către creduli).
Am scris aceste rânduri, aducându-mi aminte de plângerile unui sindicat din învăţământul românesc, din estul ţării, care a luat ţeapă în acelaşi an electoral în care au crezut că li se vor mări lefurile (doar ale dascălilor!) cu 30%. A urmat coaliţia PDL-PSD, care le-a arătat talpa. Promisiunile mincinoase de atunci nu au fost nici primele, nici ultimele, ca și jurămintele de dragoste.
Şi astfel, pornind de la enunţul lui Octavian Paler, potrivit căruia ‘Politica nu are principii. Are numai interese’, redăm întrebarea plină de adâncă înţelepciune, a sindicatului respectiv, „dupa ce-o ramas cu buzâlii umflatii”.
„DE CE NU ÎNNEBUNESC POLITICIENII ROMÂNI”
Zilele trecute, în cadrul unei emisiuni TV, analistul politic Iosif Boda ne recomanda să uităm toate promisiunile şi angajamentele făcute în campania electorală de politicieni. Pentru că, spunea domnia sa, dacă nu ar exista uitarea, am înnebuni. Deşi nouă ne este cam greu să uităm, cu siguranţă că politicienii care s-au căţărat la putere prin promisiuni mincinoase (dintre care două sub formă de lege – majorarea pensiilor şi a salariilor din educaţie!) şi-au uitat propriile angajamente din momentul în care le-au rostit. Pentru că ei au făcut aceste promisiuni, nu pentru a le respecta, ci numai cu scopul de ajunge la putere. Ei nu sunt în pericol să înnebunească, în schimb, ne înnebunesc pe noi. Şi uite aşa, cu promisiunile uitate din start, cu mintea odihnită şi conştiinţele date la reciclat, încep o nouă campanie electorală’ (…). Aviz amatorilor de bilete de papagal!
