Bubico „2021”

Bubico este un răsfăţat, îl ţine mamiţa în coşuleţ când este în casă, pentru că poate răci. Primeşte hrana servită în veselă din plastic, cu desene, pentru a-i creşte apetitul. Bea apă din vasul special şi i se serveşte din ce în ce mai des mâncare din plic, foarte apetisantă şi bine dozată, să nu fie lipsit de vitamine şi proteine în cantităţi ştiinţific stabilite. Bubico este trendy, stă la bloc sau în vilă, i se face băiţă în apă potrivit de caldă-rece, cu şampon special, fără lacrimi, antialergic, frumos mirositor, iar după ce iese din apă este învelit repede în cel mai pufos prosopel din casă. Se lasă masat uşor pe spinare, pe gât, pe labe, ridică pe rând picioarele ca să i se dea cu spray (nu neapărat contra puricilor), iar periodic trece şi prin salonul de coafură, unde i se execută tunsoarea care-l avantajează cel mai bine: cu breton sau fără, cu coc, cu fundiţă inclusib pe codiţă, etc. Bubico este un scump şi … curăţel. În reşedinţa de domiciliu nu are voie să se uşureze oriunde. La bloc, de obicei este învăţat să facă toate cele în vană. Nu ştie să tragă apa singur, aşa că mamiţa vine şi curăţă locul. dar nicidecum nu face pe covoare.
De obicei, Bubico are programul lui de uşurare în aer liber. Pentru că e curăţel şi nu murdăreşte casa. Atunci, mamiţa sau tătăiţa îl pun în lesă (nu ca să nu alerge el după lume, ci ca să nu fie pierdut!, ce credeaţi?) şi îl scot la … copac. Numai că uneori, Bubico nu mai rezistă până la firul ierbii şi deranjul digestiv îşi spune cuvântul. Bubico nu poate fi stresat să mai aştepte până unde trebuie. Face unde vrea. Bubico este căţel. Dar stăpânul?

***

Aşa se întâmplă când legile nu se respectă. Avem legislaţie din belşug, dar ea pare să fie făcută pentru a o ocoli. De ani de zile sunt în vigoare prevederi legislative referitoare la patrupede. Stăpânii care ies cu animalele de companie la plimbare trebuie să se doteze şi cu lopăţica şi măturiţa pentru a curăţi locul unde li se uşurează animalul. Câinii periculoşi nu au voie fără botniţă şi lesă.

Străzile Timişoarei dovedesc – şi nu de puţine ori – contrariul.

În cazul de faţă, Bubico nu s-a mai putut abţine şi … aşa … pe banda destinată bicicliştilor. Nu credem că bravura este isprava unui maidanez, pentru că în zonele centrale nu am mai văzut câini fără stăpân de foarte mult timp (har Domnului!), în schimb am întâlnit foarte mulţi câini cu însoţitor. Inclusiv astfel de metehne, când „domnul” sau „doamna” cu căţel aşteaptă cu îngăduinţă până ce Bubico se vindecă de constipaţie, lângă un copac. După care … merci, pardon, scuzaţi. Vă spune ceva 2021?

Este anul în care ar trebui o emulaţie în Timişoara inclusiv sub aspectul civismului, al bunului simţ personal.

Comentarii

comentarii