Zilele trăite de Camil Petrescu în Lugoj constituiau o perioadă de tranziţie, până ce la Timişoara avea să fie instalată administraţia românească.
La Lugoj s-au adunat în timpul acela mulţi bănăţeni refugiaţi, care aşteptau şi ei cu nerăbdare clipa cînd se vor putea întoarce acasă. Aici pulsa atunci sufletul întregii provincii. Camil Petrescu ajunsese să-i îndrăgească, integrându-se în ritmul vieţii de aici.
Şi-a făcut mulţi prieteni, câştigându-şi numeroase simpatii. Fiind un om cu largi orizonturi intelectuale, mulţi îi căutau anturajul gustând verva combativă a discuţiilor sale. Se ducea şi el la „Casina română”, la tradiţionala „masă a poganilor”, îi plăcea viaţa de cafenea, iar când lumea se strângea în jurul lui, întotdeauna avea multe de spus şi de comentat.
Camil Petrescu a trăit unul din cele mai emoţionante momente ale vieţii sale în mijlocul bănăţenilor când a fost de faţă la întâmpinarea glorioasei armate române, la 22 iulie 1919. Populaţia Lugojului a făcut coloanelor o primire triumfală. Era o zi de victorie binemeritată, după grelele şi îndelungatele încercări. Camil Petrescu nu-şi putea stăpâni emoţia, mai ales că pentru el, fost combatant, era şi o zi de biruinţă personală. A şi publicat apoi mişcătoarele articole în ziarul Banatul.
În perioada cât a stat în Lugoj, Camil Petrescu era antrenat şi de preocupările sale literare. Nu s-a mulţumit numai cu ceea ce a publicat în gazetă. A desfăşurat şi o muncă de creaţie pentru perspectivele sale de mai târziu. A scris versuri şi proză.
Următoarea etapă era instalarea administraţiei româneşti şi preluarea municipiului şi a ţinutului de către autorităţile române. Ştirea s-a răspândit cu iuţeală de fulger, provocând un imens entuziasm pretutindeni, mai ales în sate, iar naţionalităţile conlocuitoare şi-au exprimat în mod public bucuria şi ataşamentul, reprezentanţii ei mărturisind, noului prefect devotamentul sincer şi sprijinul material şi moral din toate punctele de vedere faţă de România. Camil Petrescu urmărea cu emoţie evenimentele de la Timişoara. Venind în Banat, abia aştepta să poată ajunge în oraşul mult dorit. E un document autobiografic şi de istorie literară articolul ce l-a publicat în nr. 46 din 30 iulie 1919, cuprins în volumul Trei primăveri sub titlul „Spre Timişoara”.
O zi de mare sărbătoare pentru Timişoara, a fost duminică, 3 august 1919 : primirea armatei române. De-a lungul traseului pe unde au intrat vitejii fuseseră ridicate arcuri de triumf, împodobite cu flori şi covoare. Festivităţile fuseseră pregătite dinainte. încă de sâmbătă ostaşii erau cantonaţi la marginea oraşului, în apropiere de comuna Ghiroda. Unităţile militare de infanterie şi de artilerie erau comandate de colonelul Virgil Economu; a intrat pe un cal împodobit cu ghirlande de flori.
Două mii de tineri călăreţi din Timişoara şi din satele învecinate au format banderii, venite la bariera oraşului ca să întâmpine armata. Drumul triumfal a străbătut artera principală a oraşului până în piaţa mare din centrul cetăţii — denumită de atunci a Unirii — unde s-au desfăşurat solemnităţile primirii. Despre evenimentele de atunci am publicat un larg şi amănunţit reportaj în ziarul „Banatul” din Timişoara, unde lucram, ca redactor. Ziarul „Banatul” din Lugoj, pe care îl redacta Camil Petrescu, a publicat şi el ample dări de seamă despre intrarea armatei române în Timişoara. în ultimul său număr, apărut înainte de mutarea gazetei la Timişoara, în nr. 49 din 7 august 1919, Camil Petrescu a mai publicat şi un important articol, sub semnătura sa, cu titlul „începe o eră nouă”. (Aurel Cosma, „Prin Timișoara de altădată”, editura Facla, 1977, sursa: muzeulbanatului.ro).
