Timişoara va fi în 2021 Capitală Europeană a Culturii. Nu ne plictisim să reamintim acest lucru, dimpotrivă, este o mândrie a noastră, câştigată pe un proiect care trebuie pus în practică. Timişoarei îi lipsesc, însă, obiectivele culturale „statice”, de tip muzee, puncte expoziţionale, etc. Vorbind despre CULTURĂ, credem că ar trebui să avem în primul rând obiective de acest gen în Timişoara, fără să neglijăm judeţul. În Timişoara avem acum o operă, trei teatre în aceeaşi clădire şi un teatru de păpuşi, o sală 2 a teatrului în limba română şi o filarmonică, un muzeu de artă, unul care-şi spune NAŢIONAL, dar care deja face istorie de când este închis, şi unul al satului. Mai sunt câteva galerii de artă, inclusiv în zone mai îndepărtate de centrul oraşului. Şi PUNCT.
Autorităţile se dau de ceasul morţii cu construirea unui muzeu al anticomunismului, dar nu se uită la clădirea şi interiorul Filarmonicii Banatul, din buricul târgului: mică pe dinafară, pitică pe dinăuntru, cu o canalizare care împute tot foaierul, de parcă… , cu fotolii aşezate pe rânduri înghesuite de-ţi intră genunchii în piept. De „faţa” interioară, ce să mai vorbim! Fără gust, deloc european, un fel de bazarerie.
Surprinzător este faptul că nu se aude nicio şoaptă din partea municipalităţii, dar chiar şi o solicitare sonoră, puternică, din partea conducerii filarmonicii, de a se mări sala, de a se extinde spaţiul. Exista un proiect de construire a unul mall cultural acolo. A trecut. Poate că cei din serviciul de cultură al primăriei ar trebui să se uite şi vizavi de instituţia administraţiei sau să invite în birourile lor specialişti în domeniu, cărora să le arate de la fereastră cum arată sediul filarmonicii Capitalei Culturale Europene şi poate vor cădea pe gânduri.
Nu ar fi rău să se deschidă şi alte muzee, dar despre asta vom vorbi altădată.
