Un univers al sufletului, al trăirilor şi al sensibilităţii sunt dezvăluite de poeta şi traducătoarea Carolina Orza în volumul “Târgul de vise”, iar “Titlurile duc cu gândul la marile repere umane ale unei vieţi omeneşti: mama, fiul, tatăl, omul iubit şi dispărut tragic, spintecând înaltul cerului ca să se reîntoarcă în nelimitele lui, fratele, casa părintească, liman şi teritoriu de visare, fântâna casei, lumina.” (prof. Manolita Dragomir-Filimonescu).
În acest univers străbate dorul, care arde fruntea lângă zăpada rece, în vreme ce puterea purificatoare a focului transformă totul în cenuşa purificatoare.
După mai bine de un deceniu şi jumătate de la scoaterea de sub tipar a volumului, la Editura Marineasa din Timişoara, sensibilitatea şi sentimentele versurilor Carolinei Orza au aceeaşi putere de a ne face să ne retragem în propriul univers, în târgul de vise din fiecare dintre noi, atunci când rămânem doar cu noi.
“Cu nădejde am alergat
la târgul de vise
-Minunaţi-vă de mulţimea
şi frumuseţea lor.
Cumpăraţi vise, cumpăraţi vise –
strigau târgoveţii.
Bagă de seamă, îmi şopti Îngerul.
Nu sunt decât de două feluri:
vise frânte şi vise
care nu se împlinesc
niciodată” (“Târgul de vise”, Carolina Orza)