Frumuseţea sărbătorilor tradiţionale, scot din buzunarele românilor sute de lei, iar dacă mai sunt şi copii mici şi nepoţei prin casă, cu atât mai mult. Dar, fiecare cu posibilităţile lui.
Sigur, tradiţia bisericească ortodoxă nu ne-ar lăsa chiar atât de lefteri, tocmai pentru că Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici, dar nu dă cu parul nici în înstăriţii cinstiţi. Dacă ne luăm după calendarul ortodox, nu găsim niciunde sărbătorile de Moş Crăciun sau de Iepuraş. Găsim Naşterea Domnului şi Învierea Domnului. Asta înseamnă că ‘Dumnezeu’ ne scoate din buzunar până în 10 -20 de lei pentru lumânările pe care le aprindem la biserică sau în vreo mănăstire pentru sănătatea celor vii şi liniştea celor plecaţi dintre noi.
Este adevărat că marea sărbătoare a Învierii este cinstită de credincioşi şi cu un praznic adecvat: un confraj de ouă pentru vopsit (12 lei), 1 kg de carne de miel (25 de lei), zarzavaturi pentru ciorbă şi drob (20 de lei), măruntaie pentru drob (10 lei), prapure de miel (5 lei), un minimum de prăjituri (50 de lei), o sticlă de vin roşu (10 lei). Tragem linie şi socotim: 87 de lei. Cu lumânările mai înainte pomenite, se fac 100 de lei.
În schimb, pentru Iepuraş, ăla care nu iubeşte lemnul şi spaţiile mici, punga trebuie să fie mult mai mare: pentru mesele îmbelşugate care vor furniza pacienţi la serviciul de urgenţe, vă asigur că totul merge la de patru-cinci ori mai mult decât calculul anterior. Apoi, doamnele şi domnişoarele au nevoie şi de fineţuri, vopsele de păr şi de obraz, costume, pantofi, poşete noi, poate chiar şi vreo bijuterie scumpă aşezată într-o maşină nouă. Pentru bărbaţii din categoria celor care pun mult preţ pe Iepuraş, la fel: costume, cămăşi, accesorii. Iar pentru ‘copiii’ Iepuraşului, să nu mai vorbim de pretenţii!
Aşadar, Învierea este mult mai apropiată de buzunarele celor modeşti decât Iepuraşul. În plus, Dumnezeul care iubeşte lemnul şi spaţiile mici, iubeşte şi smerenia şi nu-i place de cei care strigă-n gura mare că sunt smeriţi.
