Este oportun să lansăm într-o dezbatere publică „Cazul Silviu Predoiu”. Cu atât mai mult cu cât nu este pentru prima dată când un fost șef al unui serviciu secret din România se lansează cu arme și bagaje în campania electorală. Predoiu țintește sus de tot. La prezidențiale. În ce context candidează domnia sa? Și de ce o asemenea decizie reprezintă un pericol public? Un atac la siguranța națională?
Zilele trecute, generalul în rezervă Silviu Predoiu, fostul șef al spionajului românesc și fondatorul PLAN – Partidul Liga Acțiunii Naționale, a declarat că va participa la toate cele patru runde electorale. Deci și la prezidențiale. De ce am afirmat mai sus că o asemenea decizie reprezintă un pericol pentru siguranța națională? Domnul Silviu Predoiu a condus ani de zile spionajul românesc. În această calitate a avut acces la unele dintre cele mai sensibile secrete ale statului. El a putut accesa inclusiv date relevante și care pot fi utilizate în campanie electorală despre ceilalți competitori. Care acum îi devin adversari politici. Silviu Predoiu s-a transformat într-o bancă de date pe banii noștri. Pe cheltuiala românilor. Noi i-am asigurat accesul la fel de fel de informații secrete, unele extrem de sensibile, pentru ca, în calitatea pe care a deținut-o, să poată proteja, prin intermediul SIE, interesele României. În mod normal, un asemenea tezaur de informații trebuia să rămână îngropat, în măsura în care nu era utilizat în scopul protejării intereselor naționale. Acum, domnul Silviu Predoiu privatizează practic această arhivă.
Nu este pentru prima dată când fostul șef al unui serviciu secret intră în politica la vârf, utilizând un armament greu, la care niciunul dintre ceilalți competitori nu are acces. Primul exemplu de acest fel l-a dat Virgil Măgureanu, care, după plecarea de la SRI, și-a făcut și el partid, a intrat și el în competiția electorală, ba a și încercat, înainte de a se lăsa înghițit cu pene cu tot de către Traian Băsescu, să promoveze și un candidat prezidențial. Nici Talpeș nu a stat departe de politică și, așa mâncat de molii cum este azi, iată că iar se activează în preajma alegerilor. Deci cazul Silviu Predoiu nu este fără precedent, dar este mult mai grav, odată pentru că acesta țintește din capul locului la cea mai înaltă poziție în stat și în al doilea rând pentru că el este unul dintre cei mai inteligenți foști directori de servici secrete, un analist de marcă, care s-a mai și exersat în calitate de consultant politic.
Provocată astfel, societatea trebuie să răspundă în prealabil câtorva întrebări și apoi să găsească soluții. O primă întrebare de bun simț este cum a fost posibil ca, în România, pe de-o parte, să proclamăm un principiu sacrosant occidental și anume că în fruntea serviciilor secrete, în fruntea armatei și a altor instituții de forță, cum ar fi Ministerul de Interne, democratic este să promovăm civili și nu militari, și pe de altă parte aceștia să primească grade militare? Dintre cele mai importante. Pentru că cei mai mulți „foști” sunt generali. Aici soluția este la mintea cocoșului. Civilii să rămână civili și să nu devină generali. A doua întrebare la care trebuie să răspundem este de ce societatea nu se protejează prin lege, interzicându-le din capul locului celor care dețin asemenea poziții, prin care accesează, pe banii noștri, cele mai importante secrete, să mai intre vreodată în politică, în nume propriu sau mascat, sub forma unor consultanțe. Eu unul aș mai adăuga că și accesul lor în afaceri ar trebui interzis, întrucât și acolo ei pot utiliza bănci de date care nu le aparțin de drept, acționând împotriva competitorilor. S-a spus – și nu de puține ori – că aceste personaje, eliberate din funcție la o vârstă când sunt încă oameni activi, ar trebui ca în schimbul interdicției de a face politică sau de a intra în afaceri să beneficieze de mijloace materiale corespunzătoare statutului pe care l-au avut. Așa este. La această dilemă răspunsul este din nou simplu. Statul trebuie să le acorde, la vedere, pentru tot restul vieții, o indemnizație corespunzătoare. Această măsură se impune și dintr-un alt motiv. Dacă foștii șefi ai serviciilor secrete nu dispun de fonduri financiare echitabile, tentația de a vinde informații unor puteri străine este foarte mare.
În mod normal, unul dintre actele normative care ar trebui promovat în Parlament și apoi promulgat de președinte în procedură de urgență este tocmai cel sugerat prin analiza pe care mi-o asum.
