Elevii de clasa a VIII-a sunt în mare fierbere, pentru că sunt în faţa celui mai important examen al vieţii. Este cel mai important, pentru că acum li se hotărăşte drumul pe care vor continua să se specializeze în viaţă. Sunt câteva erori pe care le fac mai ales familiile copiilor, pornind de la ambiţii care nu întotdeauna se mulează pe caracterul, dorinţa şi putinţa celor mici. Cred că primul pas ar fi testarea copilului spre ceea ce îşi doreşte, pentru că la urma urmei, este visul lui viitoarea profesie, şi a capacităţii lui de a realiza acel vis. De cele mai multe ori, copiii ştiu foarte bine, pentru că simt prin ei înşişi, ceea ce le-ar plăcea să devină când vor fi mari. Abia după această etapă, cred că ar trebui fixată direcţia admiterii pe un anumit liceu, pe un anumit profil. De prea multe ori, orgoliile părinţilor distrug destinul copiilor. Pentru că o admitere ratată în clasa a VIII-a poate da peste cap mai ales dezvoltarea naturală a personalităţii copilului, a caracterului, a comportamentului.
Am cunoscut o familie care ţinea cu străşnicie ca fiul lor să urmeze un anumit liceu de elită din Timişoara, şi cu toate că fiul îşi dorea să devină medic, familia l-a îndreptat spre un alt profil mai ‘fîs’, dar în centru. Copilul nu a intrat la admitere, iar calculatorul l-a aruncat la o altă şcoală. În toamnă a mai dat o dată admiterea pe locuri libere la acelaşi liceu de elită, dar la o altă secţie. A intrat. Bineînţeles, copilul nu a suportat niciodată acea secţie. I s-a accentuat starea de răutate, de răzbunare, a devenit urâcios, arţăgos, obraznic, violent. Nimeni ni era ‘la nivelul lui’. A învăţat în lehamite, doar ca să treacă clasa. A făcut eforturi copilul a încercat să vadă faţa bună a lucrurilor, dar nu s-a putut. A început meditaţii la materiile de admitere pentru medicină, dar una e să faci la clasă materiile, altceva este să le faci doar în particular. După clasa a X-a s-a decis: a dat diferenţele la materiile necesare şi s-a transferat la secţia dorită de el. A reuşit, copilul s-a schimbat, a reintrat în pielea lui. Iată ce face o alegere neinspirată în clasa a VIII-a.
***
Ce facem cu Teologia?
Mitropolia Banatului îşi recrutează viitorii studenţi şi mai apoi, preoţi, de obicei, din rândul seminariştilor, în Timişoara fiind un singur liceu cu o astfel de secţie, la Liceul Pedagogic. Numărul elevilor acolo este destul de mic. Dar, o familie apropiată de această filieră vocaţională m-a atenţionat că acolo nu curge lapte şi miere, ci că sistemul este foarte dur, mulţi dintre bobocii din clasa a IX-a pierzând cursa. ‘Unii nu se pot adapta la comportamentul cerut de această secţie, mai sobru, cu mai mult bun simţ, mai aplecat spre ascultare. Şi atunci, au probleme de comportament, ajung cu nota scăzută la purtare, devin impulsivi, absentează, li se ridică binecuvântarea ierarhului fără de care nu sunt primiţi în admiterea din clasa a VIII-a, sunt obligaţi să plece. Apoi, materiile sunt foarte grele, cu totul rupte faţă de ceea ce se face obişnuit, pe lângă trunchiul comun (mate, fizică, chimie, bio, etc); fac dogmatică, liturgică, vechiul şi noul testament, greacă veche, catehetică etc. Filosofie curată. Sunt materii foarte frumoase, dar foarte grele, cu profesori de specialitate extrem de exigenţi. Aveau ore până la 3-4 după amiaza. Este enorm’, spune familia al cărei fiu este acum student la Teologie. Am aflat că de obicei, clasele se cam înjumătăţesc de copii până în clasa a XII-a. Ceea ce înseamnă că este foarte greu şi, într-adevăr, trebuie vocaţie. La fel se întâmplă şi la celelalte licee vocaţionale, la arte plastice, dar mai ales la cel de muzică, unde nu mai vorbim despre şcoală, ci despre profesionalizare, cu multe ore de exersare zilnică, după orele de şcoală. Dar celor care sunt pasionaţi de artă, nu li se pare greu.
La fel se întâmplă şi cu secţiile de mate-info, devenite foarte la modă ‘pentru că sunt căutate în Europa’, unde se fac matematică şi informatică ‘zece zile pe săptămână’, materiile nu sunt deloc plăcute pentru cei care nu sunt pasionaţi de ştiinţele respective, iar şcoala devine un stres. ‘Am avut fiica la Info, dar nu a rezistat. Din zecistă, cum era în gimnaziu, a ajuns cu destule note de 3 şi 4 şi nu a rezistat. Am transferat-o tot pe un domeniu realist, dar unde-i place şi unde sunt şi profesorii mai apropiaţi de elevi, mai oameni, nu doar roboţi’, spune mama Elizei.
Prin urmare, atenţie părinţi, atenţie copii! Nu alergaţi spre anumite licee doar pentru că sunt cotate a fi de elită, nici pentru a le face concurenţă altor colegi de clasă, nici din orice alte orgolii. Este un examen foarte important, poate cel mai important, pentru că acum se face marea alegere.
***
Pentru cei care nu vor sau nu pot să urmeze o filieră teoretică, le stau la dispoziţie şcolile de meserii, care deja au reînceput să apară în Timişoara. Iar dacă un copil nu se simte atras de performanţa teoretică şi are deschidere spre paşii următori, universitari, nu-l forţaţi. Un elev care tocmai a pierdut trendul cu prezenţa, dintr-un liceu a elită din Timişoara, nu regretă că se întoarce în lumea satului. ‘Eu am acasă gospodărie de întreţinut. Mama lucrează în Germania, mai am şi un frate care lucrează dincolo. Aici sunt eu cu bunica şi cu încă doi fraţi. O să mă înscriu la o şcoală profesională din toamnă’, spune Popică, aşa cum îi spuneau colegii de clasă. Pe chipul lui Popică am citit eliberare dintr-un jug: trebuie să facă zilnic naveta, se trezea la 4 ca să prindă cursa, nu putea sta la internat pentru că avea acasă bunica şi fraţii mai mici, dar şi gospodăria, cu porci şi păsări care trebuiau îngrijite. Ce pot spune despre Popică? Poate doar că a pierdut nişte ani din viaţă pe şcoli care nu-i sunt de folos.
