Când Simona Neumann, cea care avea să ajute substanțial la câștigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii pentru Timișoara, cea care a fost directorul Asociației Timișoara Capitală Culturală a Europei 2021 (2023) din 2013 – 2021, avea să susțină spectacolul cu Cirkus Cirkör din Suedia, cel mai cunoscut circ contemporan din Europa, în 2017, s-a declanșat jihadul. Jihadul celor care se pricep la toate, au ”dreptul” să comenteze critic absolut tot, mai ales legat de proiectul minunat al Capitalei Culturale. Pentru asta, au adus-o la Timișoara pe Corina Șuteu, pe post de ”mare specialist”, și s-au aruncat împreună la gâtul Simonei Neumann. Chiar așa! Chiar dacă figurile de stil pun accentul pe atitudinile agresive concertate împotriva Simonei Neumann, nu le ocolesc. Ele ajută la înțelegerea gherilei declanșată împotriva unul om pe care l-au determinat să plece, după modelul mioritic: nimeni nu-i ”iartă” pe cei care fac lucruri ce sar în ochi, ce ies în evidență. Invidia este ucigătoarea sufletelor celor care fac din ea, din invidie, parteneră de viață. E prea mare dorința de a distruge, e prea lacomă puzderia de ”fete și băieți” din jurul lui Dominic Fritz, ce trebuia hrănită. O puzderie de anonimi lacomi.
De ce fac această introducere? Pentru ca cei care au mai uitat din curgerile de râuri cu ură și venin, din gurile și condeiele unora, cu aere de analiști, să mai arunce un ochi, dacă se poate, dacă se dorește, peste proiectele ce au fost, pe cele ce sunt, pe cele ce urmează… De ce nu?
Spectacolul susținut de Cirkus Cirkör, cu cinci reprezentări, cu peste 5000 de spectatori, la Sala Olimpia, dintre care două au fost gratuite, pentru elevi, și două work-shop-uri, a fost motivul de a ataca munca întregii echipe din cadrul ATCCE2021, dar mai ales a Simonei Neumann. Cine are timp și răbdare poate redescoperi șirul articolelor tip ”bombardament mediatic”, un fel de trinitrotoluen verbal, pus la cale într-un mod mefistofelic.
Acum, Simona Neumann, după ce a demisionat în urmă cu doi ani, face altceva, dar nu acesta este subiectul.
Ce caută acum ”faimosul” Centru de Proiecte pentru CCE2023? Un CIRC, pentru programul de încheiere al anului Capitalei Culturale! Cum așa? De ce un circ? Se încearcă o punere în oglindă a unui moment cu un conținut artistic, dar și de curaj, deopotrivă?
Se reconsideră nevoia unui echilibru, într-o balanță despre care nu mai vorbim?
A ajuns vreun sfat din vreo gură aurită la ochii și urechilor ”marilor specialiști” ai Centrului de Proiecte? Sau la urechile primarului?
Despre alte circuri se poate perora mult. Prea mult circ, prea mulți circari, prea multe improvizații în contextul unei administrații pricepută la zâmbete, la acorduri și strângeri de mâini, la povești despre Timișoara, ca și cum orașul acesta ar fi fost inventat și pus la harta Europei doar pentru că această administrație ar exista. Of, câtă lipsă de omenie, de bun simț, de educație!
Timișoara există, ea este proba unei istorii minunate, iar ei, cei care se fălesc azi, nu se numesc nici Eugeniu De Savoya, nici Contele de Mercy, nici Traian Vuia, nici Herta Muller. Puțină decență așteaptă timișorenii, altfel, totul este un CIRC!
