Trebuia să ajungă consulul României în India, la New Delhy, dar printr-un concurs de împrejurări greu de prevăzut a ajuns în cel mai îndepărtat tărâm al globului pământesc, în Africa. Acolo, sărăcia este atotstăpânitoare, iar oamenii nu ştiu altceva să facă decât să stea la umbra copacului, cât e ziulica de lungă. „Să se învârtă după umbră”, spune Ţaga.
Nimeni nu a avut curajul să meargă consul în acea zonă, de 5 ani. De atunci, România nu a mai avut consul în Africa. Astfel, timişoreanul Claudiu Ţaga a făcut cerere şi a ajuns în pustiul din Africa. Avea în jurisdicţie opt ţări: Senegal, Zambia, Mali, Guineea Ecuatorială, Guineea, Insulele Capului Verde, Gambia şi Coasta de Fildeş.
„A fost greu să lucrezi cu oamenii aceea şi nu aveam condiţii deloc. Am decis să nu rămân 4 ani. M-am întors după doi ani. Am făcut de toate acolo, numai nu am spălat morţi. Consulul trebuie să le facă pe toate, e o muncă neagră. Nu avea cine. Nu aveam nici secretară. Era foarte greu. Făceam acte de stare civilă, acte notariale, traduceri şi pregăteam vizele de paşaport. Nu am vrut să stau patru ani, mai ales că eram şi singur. Plăteam internetul între 60 -80 de dolari pe săptămână, din buzunarul propriu. Eu sunt un tip social. Acolo nu aveam cu cine să socializez. Eu nu mai sunt în niciun partid politic. Am făcut cerere şi astfel am ajuns consul în Africa. A fost o metodă elegantă de a evada din politică, să fiu sincer”, a povestit Ţaga. Până în Senegal, unde el avea biroul, 1.000 de euro costă biletul de avion şi omul trebuia să zboare 15 ore din Budapesta. În cele 8 ţări africane, există 256 de români.
