Campania deja generată, cu al ei caracter ”mascat”, pentru alegerile ce-i vor duce în Parlamentul European pe unii dintre concetățenii noștri este subiectul aproape unanim vehiculat. Despre ceea ce se vorbește însă mai puțin este campania pentru locurile vacante, rămase așa după ce unii din membrii Parlamentului României au demisionat sau au intrat sub incidența legii. La Timișoara a rămas liber locul Colegiului 3, ce fusese ocupat de Maria Grapini, care acum se pregătește pentru Parlamentul European. Cine sunt candidații?
Din nefericire, lista este încă secretă, dar elementele de noutate sunt legate de faptul că ruptura USL face vizibili mai mulți candidați: PNL, PSD, PDL și restul. Timișoara a avut mereu fruntaș partidul liberal, Timișoara a fost mereu liberală, din ‘90 și până acum. PSD a avut succes local prin ceea ce a fost USL, dar acum lupta va fi dimensionată după alte paliere de greutate. Este normal ca PSD să dorească un candidat vizibil, este chiar ambiția liderilor PSD să arate că (și) Timișoara este mai de… stânga! PDL îl aduce în scenă, din nou, pe profesorul David, dar nu mai este un curent PDL care să-l ajute, mai ales că Ostaficiuc se află la apusul carierei politice și energia lui a pălit. Cu privirea întoarsă spre PNL, avem o listă de cinci, între care unul, pe analiză simplă, Viorel Coifan, ar fi capabil să salte energia liberală în Colegiul 3, cu unele argumente foarte serioase: a mai fost în parlament, știe legislație cât toți parlamentarii la un loc, are verb logic, este foarte cunoscut în Colegiul 3, de la pensionarii care-l salută pe bicicletă până la intelectualii zonei, care au votat mereu cu PNL. PNL are șansa să-și recâștige credibilitatea și simpatia Timișoarei, mai ales că până la următoarele alegeri avem doar doi ani, dar doi ani în care acțiunea ar face din PNL un motor regional mai puternic decât acel 25 la sută, contabilizat deja. Persoana care va pleca în Parlamentul României va trebui să spună ceva mai mult decât până acum și va trebui să aducă, înainte de asta, oamenii la urne. Pe cine? Pe dezamăgiții României și ai Timișoarei, pe revoluționarii care au crezut în USL: pe studenții care au așteptat și ei schimbarea, pe pensionarii care au detestat PDL-ul, ce le-a scos banii din pușculiță, pe cetățenii activi, care doresc să nu-și mai părăsească țara, pe cei care mai cred în minima energie a schimbării. De data asta, domnul Robu nu trebuie să gândească ca un primar, ci ca un politician, iar Titu Bojin va trebui să nu uite că Timișoara a fost mereu de dreapta.
Piatra de încercare a Colegiului 3 este testul pentru 2016. Cine câștigă aici are șanse în 2016. Lucrurile sunt, oricum, în schimbare, dar contează calitatea ei. Lângă noi este aproape război, lângă noi oamenii mor de frică pentru soarta lor, iar noi avem marele ”talent” de a ne război între noi, ca și cum viața ar fi nesfârșită…
