Poetul, prozatorul, criticul literar, profesorul şi jurnalistul lugojean Constantin Buiciuc nu mai este. A plecat, mult prea devreme, să scrie cronici îngerilor, lăsând multe proiecte neterminate. În septembrie 2011 a renunţat la profesia de dascăl, pensionându-se anticipat, pentru a se dedica în exclusivitate scrisului. Nu a mai reuşit decât să pregătească o carte de interviuri, împreună cu prietenul şi colegul Remus Valeriu Giorgioni. Constantin Buiciuc a fost un profesionist desăvârşit, cu o aleasă ţinută morală şi cu o deosebită sensibilitate literară, a fost şi un prieten adevărat, dar , mai presus de toate, a fost un OM de o nobleţe şi o bunătate incomensurabile. Constantin Buiciuc s-a născut la 22 mai 1951, la Lugoj şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. A fost profesor, timp de peste trei decenii, dar, în paralel, s-a dedicat şi ziaristicii, la săptămânalul lugojean „Actualitatea”, unde a fost, mulţi ani, redactor-şef. A colaborat la numeroase reviste literare, precum „România literară, „Luceafărul”, „Orizont”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Flacăra”, „Reflex”, „Cuvinte româneşti”, „Banat”, „Actualitatea literară” etc. A publicat nouă volume: „Cartea poeţilor” (culegere de poezii, Lugoj Press, 1994), „Dimineaţă târzie” (poezie, Editura Marineasa, 1995), „Un strigăt sub Turnul Eiffel” (note de călătorie, Editura Marineasa, 1999) „Sunetul, parfumul şi culoarea” (proză scurtă, Editura Marineasa, 2003), „15 ani de cântec pentru Dumnezeu. Corul Catedralei Greco-Catolice din Lugoj” (Editura Marineasa, 2005), „Fântâni şi flori” (note de călătorie, Editura Marineasa, 2006), „Oglinda lui Narcis” (critică şi istorie literară, Editura Marineasa, 2009), „Ce căutaţi aici, români?” (note de călătorie, Editura Marineasa, 2010), „Oglinda lui Narcis II” (critică şi istorie literară, Editura Marineasa, 2011), precum şi patru cărţi în colaborare: „Pariu cu istoria” (publicistică, în colaborare cu subsemnatul şi Nicolae Laieţiu, Editura Marineasa, 2002), „Personalităţi politice lugojene” (publicistică, în colaborare cu subsemnatul şi Nicolae Laieţiu, Editura Marineasa, 2003), „Oameni” (publicistică, în colaborare cu Simion Todorescu, Editura Augusta, 2008) şi „Vină, vină, badeo, vină!” (culegere de folclor, în colaborare cu Ionel Negrea, Editura Marineasa, 2008). Pentru primul volum din „Oglinda lui Narcis” , Constantin Buiciuc a fost recompensat cu Premiul pentru critică şi istorie literară al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. De-a lungul timpului, Constantin Buiciuc a mai obţinut şi alte premii literare: Premiul III la Concursul de poezie organizat de Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din Bucureşti (1987), Premiul II la Concursul de proză scurtă „Helion”, Timişoara (1988) şi Premiul concursului de creaţie „Vara visurilor mele”, Bucureşti (2002). Prin plecarea lui Constantin Buiciuc, viaţa culturală a Banatului va fi mai săracă. Înmormântarea va avea loc joi, 5 ianuarie, la ora 14, în Cimitirul Ortodox de pe strada Făgetului din Lugoj, un adevărat Pantheon al culturii bănăţene. Dormi în pace, printre îngeri, prieten drag!…
