Averile lui Dan Voiculescu şi cele ale altor samsari aruncaţi după gratii, care au fost agonisite prin fapte de corupţie sau alte metode ilegale şi care sunt confiscate în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, s-ar putea întoarce spre societate, beneficiari putând fi victimele unor infracţiuni sau persoane nevoiaşe. Pentru aceasta, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) vrea să determine statul să adopte o legislaţie în acest sens.
În practică, în România se reutilizează în scopuri sociale doar 3,45% din totalul bunurilor care au intrat, după confiscare, în proprietatea privată a statului, iar bunurile transmise nu sunt monitorizate după transmitere, procedura neavând transparenţă şi criterii de atribuire (primul venit, primul servit), afectând eficienţa socială – susţin juriştii.
Iniţiatorii argumentează că ceea ce provine din infracţiuni şi este redat în mod deschis societăţii, duce la răspândirea unui mesaj cultural important, care promovează aşa-numita „luptă socială” împotriva criminalităţii organizate, a traficului de droguri sau de fiinţe umane şi a corupţiei. Reutilizarea bunurilor confiscate reprezintă şi o metodă de compensare a comunităţilor afectate de criminalitate şi/sau crima organizată, trafic de droguri sau trafic de fiinţe umane.
„Aceasta înseamnă că bunurile care sunt confiscate de la infractori, de la cei care fac trafic de droguri, de fiinţe umane, care sunt angajaţi în fapte de corupţie sau de infracţionalitate economico-financiară – mă refer aici la case, maşini, terenuri, alte tipuri de bunuri – ele, o dată confiscate, ar trebui reutilizate în scopuri sociale. Aceasta este iniţiativa noastră, să reuşim să convingem statul român să adopte o legislaţie care să permită reutilizarea tuturor bunurilor confiscate din infracţiuni. Această iniţiativă a plecat de la exemplele de bună practică din Europa, din Italia, Spania, Franţa, unde bunurile provenite din infracţiuni se întorc în mod deschis şi sunt redate societăţii, organizaţiilor nonguvernamentale (ONG), instituţiilor publice de la nivel local, pentru a fi folosite de către victimele infracţiunilor sau de către alte categorii defavorizate”, a declarat luni Radu Nicolae, managerul proiectului lansat de CRJ, la Timişoara. El a dat ca exemplu cazuri puternic mediatizate, în care au fost supuse confiscării averi impresionante ale unor personaje devenite celebre.
De asemenea, Radu Nicolae a subliniat faptul că recuperarea daunelor materiale prin vânzarea bunurilor confiscate de către autorităţi fiscale, uneori chiar şi la o treime din preţ, este păguboasă, în timp ce pe rolul instanţelor de judecată din România există un număr foarte mare de astfel de speţe, ca urmare a activităţii pe care au depus-o DGA, DNA, DIICOT. Infracţiunile produc şi serioase daune colaterale, în unele cazuri mult mai mari decât valoarea sumelor implicate direct în infracţiune. Astfel de daune colaterale
se pot traduce prin degradarea instituţiilor publice, înrăutăţirea climatului investiţional, creştere a costurilor afacerilor, alocarea ineficientă a talentului şi a resurselor, risipa de resurse şi ineficienţa, excluderea grupurilor defavorizate de la servicii sociale de bază — sănătate şi educaţie.
„În mod tradiţional, sumele confiscate din infracţiuni se constituie sume la bugetul de stat. Noua abordare propune ca bunurile/ sumele confiscate să fie reinvestite în proiecte sociale (de exemplu, proiecte de interes public, finanţarea proiectelor educaţionale, asistenţă pentru tinerii şomeri), derulate de ONG -uri sau în proiecte de prevenire a criminalităţii, considerate prioritare de către societatea civilă”, a adăugat Nicolae Radu.
Legislaţia europeană pentru astfel de speţe prevede că trebuie „să se aibă în vedere luarea de măsuri care sa permită utilizarea bunurilor confiscate în interes public sau în scopuri sociale”.
În Italia, bunurile imobile confiscate din infracţiuni sunt transferate autorităţilor locale, care împreună cu ONG-urile le refolosesc în proiecte sociale. În ultimii 13 ani, peste 4.500 de proprietăţi imobiliare confiscate în Sicilia, Calabria, Campania, Puglia şi Lazio au fost preluate şi folosite în scopuri sociale.
În România, deşi în legislaţie termenul de „reutilizare în scopuri sociale” nu este definit ca atare, există un mecanism legal de transfer al bunurilor confiscate din infracţiuni intitulat „atribuirea cu titlu gratuit”, iar de procedură se ocupă unităţile regionale şi locale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru bunurile în valoare de până în 10.000 lei, iar Ministerul Finanţelor Publice, pentru bunurile în valoare de peste 10.000 lei. În practică în ţara noastră se reutilizează în scopuri sociale doar 3,45% din totalul bunurilor care au intrat în proprietatea privată a statului, iar bunurile transmise nu sunt monitorizate după transmitere, procedura neavând transparenţă şi criterii de atribuire (primul venit, primul servit), afectând eficienţa socială.
Valoarea bunurilor asupra cărora Parchetele au instituit măsuri asiguratorii a crescut spectaculos, cu o medie de 180% pe an, începând cu 2007. Astfel, în anul 2012, Parchetele au dispus măsuri asiguratorii asupra unor bunuri în valoare de peste 400 de milioane de euro, iar în 2011 în valoare de peste 200 de milioane de euro. Pe măsură ce hotărârile judecătoreşti de condamnare vor deveni definitive, ne putem aştepta în următorii ani la creşterea exponenţială a valorii bunurilor/sumelor efectiv confiscate, care ar putea face obiectul reutilizării în scopuri sociale. În acest moment, confiscarea efectivă înregistrează sume mai mici, valoarea bunurilor efectiv confiscate în 2012 se ridică la aproximativ 8 milioane de euro.
Acasă Actualitate CRJ Timișoara: Averea lui Dan Voiculescu ar putea ajunge adăpost pentru victimele...
