Curtea de Conturi a României (CCR) a fost la un pas să transforme Timişoara într-un câmp ca fumegând după o bătălie pierdută, în care ostaşii s-au pregătit intens, au depus eforturi neînţelese de întunecaţii la minte, care se alimentează doar cu ură şi cu răzbunare, cultivând sintagma „după mine potopul”.
Este foarte interesant faptul că peste nemernicia CCR (Timişoara) s-a trecut foarte uşor, cu pas de domnişoară, de cei care pretind că sunt timişoreni, că ţin la oraş şi care se aliniază la startul alergării după voturile timişorenilor pe care, de fapt, îi desconsideră.
Se cunoaşte prea bine că o auditoare de la Curtea de Conturi Timişoara a decis din paloşul credinţei sale, că finanţările din cotizaţiile Primăriei Timişoara ale asociaţiilor culturale şi sportive sunt ilegale. Ca atare, orice finanţare s-a oprit, atât de la Consiliul Local, cât şi de la Consiliul Judeţean Timiş. Că sportul, ca sportul, dar cu cultura ce-aţi avut? Cum să boicotezi cultura? Cum să te răzbuni pe cultură?
Se cunoaşte şi faptul că Asociaţia Timişoara Capitală Culturală a beneficiat de cele mai vitrege condiţii din ţară pentru desfăşurarea activităţilor privind întocmirea dosarului din semifinale? Aceasta, în timp ce pentru toate celelalte oraşe candidate se aplica o altă lege de către aceeaşi CCR, iar administraţiile locale şi judeţene pompau legal bani la greu în acţiuni şi amenajări, cu gândul că deşi n-or ajunge capitale europene ale culturii, este momentul să-şi mai dreagă unele neajunsuri urbane.
Dar acolo unde nu e plagiat, ci muncă, originalitate, seriozitate, dăruire şi profesionalism, binele şi dreptatea înving. Şi astfel, cu toate piedicile puse Timişoarei (a se citi primarului Nicolae Robu!) capitala Banatului s-a impus şi a ajuns în finală.
După ce unii din CCR au constatat că degeaba s-au dat de-a berbeleacul, că tot nu au reuşit, s-au gândit să o dea între laie şi bălaie: activităţile culturale pot beneficia de finanţări de la administraţiile amintite, dar cele sportive, nu.
„Întrebare: Dacă noi am fi eşuat în prima rundă pentru candidatura a titlului de Capitală Culturală Europeană, iar acum, Rezoluţia CCR ar fi fost favorabilă nouă, iată, aşa cum este?!. Nu trebuia să răspundă cineva, pentru că noi nu am putut fi în competiţie în condiţii egale cu celelalte 13 oraşe, pentru că toate celelalte 13 oraşe au putut să plătească cât au vrut cu titlul de cotizaţie, exact ceea ce am vrut să facem şi noi, dar noi nu am avut voie?!
Din fericire, iată că am reuşit şi ne-am descurcat şi ne-am calificat în etapa finală. Aceasta nu a fost competiţie egală. Există un principiu în lumea civilizată, iar UE este o lume civilizată: egalitatea de tratament şi de şanse. Ori, aici nu putem vorbi nici de egalitate de tratament şi nici de egalitate de şanse”, spune primarul Nicolae Robu.
Iar toate „tăierile” CCR (Timişoara) s-au făcut după ce asocierile respective (primărie – asociaţii sportive şi culturale) au fost consfinţite de o instanţă judecătorească. În această stare de fapt putem să ne aşteptăm că judecătorii dau o sentinţă definitivă, prin care se confiscă averea dobândită ilegal de delapidatorii arhicunoscuţi deja, iar muşchiul unuia dintre aceştia se opune, pe principiul „ce-i aia sentinţă judecătorească?”.
Cum de tac, acum, gălăgioşii locali? Dacă Timişoara pierdea finala, vă daţi seama ce gălăgie făceau: „Robu e de vină”, „din cauza lui …”, „asta e pentru că el …”. Ce as în mâneca gălăgioşilor deveniţi brusc tăcuţi, pe acest subiect, ar fi fost pentru campania electorală!
Apropo! Ne aşteptam ca măcar un sfat corect, legal, înţelept, cu dragoste pentru Timişoara care … i-a dat nişte voturi odată, cândva, să fi venit – fără trafic de influenţă! – în CCR, pe tema discriminării Timişoarei privind această nemernicie, din partea consilierului de conturi şi vicepreşedinte al Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi, fost senator de Timiş, Ilie Sârbu.
