Neaşteptat, în această sumă, cea mai mare pondere au avut-o artele grafice, plastice, arhitectură şi design, cu aproape 20 de miliarde euro şi peste 300.000 angajaţi, urmate în top de televiziune (15 miliarde euro) şi presă (11 miliarde euro). La care se adaugă contribuţiile industriei spectacolului, producţia muzicală, industria cinematografică, radio, cărţile şi jocurile video. ”Dacă ne uităm în România, cultura a creat în 2011 (ultimul an în care sunt date disponibile, conform Institutului Naţional de Statistică) 1,42% din produsul intern brut şi a crescut în fiecare an de criză economică sau cel mult a stagnat: 0,72% în 2008, 0,99% în 2009, 1,42% în 2010 şi tot 1,42% în 2011. Ceea ce demonstrează o rezistenţă remarcabilă la condiţiile economice dificile din acei ani. Practic, ponderea culturii în PIB s-a dublat în doar trei ani. Dacă facem o comparaţie cu celelalte sectoare ale economiei naţionale, evoluţia contribuţiei culturii a fost de departe cea mai spectaculoasă, fiind urmată în evoluţia pozitivă de un alt domeniu prea puţin susţinut pentru dezvoltare: activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, care au crescut de la 3,8% în PIB în 2008, la 5,6% în 2011. În acelaşi timp însă, contribuţia comerţului cu ridicata şi cu amănuntul a scăzut cel mai dramatic, de la 19,3% în 2008, la 11,3% în 2011, ceea ce arată că vremea în care mulţi ne doream să ne facem patroni-comercianţi e clar apusă, în timp ce activităţile cu valoare adăugată mare încep să crească în importanţă.
Şi, cu toate acestea, tendinţa nu e suficient subliniată. În aceşti ani (2008-2013), s-a discutat despre industrii “hot”, precum proiectele de energie regenerabilă sau serviciile medicale private, fără să se fi suflat niciun cuvânt despre cultură. Nimeni nu vorbeşte despre potenţialul economic al culturii iar investitorii din domeniu sunt cvasi-inexistenţi. Motivul principal este faptul că aceia care fac cultură nu sunt văzuţi ca activând într-o industrie, ci făcând un fel de artă pentru artă. Ba este chiar degradant să te gândeşti la artă ca având potenţial comercial, pentru că atunci rezultatul este, cu siguranţă, făcut pentru bani şi nu are suficientă valoare artistică. E nevoie de mai multe proiecte care să demonstreze contrariul. De exemplu, vâlva pe care a făcut-o ştirea că una dintre picturile artistului român din Cluj, Adrian Ghenie, a fost vândută de casa de licitaţii Sotheby’s cu 140.000 de euro”, spune Mihaela Matei, coordonator proiect Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc, EY România.
Iar cultura nu este Cenuşăreasa doar pentru investitori şi oameni de afaceri, ci şi pentru statisticieni. În Anuarul Statistic al României, activităţile culturale şi sportive sunt raportate ultimele în prezentarea formării produsului intern brut prin contribuţia sectoarelor economiei naţionale, intrând practic la “Altele”, alături de reparaţiile de produse de uz casnic şi alte servicii. Dar nici Comisia Europeană nu excelează: Eurostat-ul, practic Institutul de Statistică al Uniunii Europene, are date pe orice temă, dar pe cultură mai puţin: cel mai recent raport este unul din anul 2011 şi prezintă multe date statistice din 2005.
Ce ar mai fi adăugat despre cultură? În doar 4 ani (şi să nu uităm că au fost ani dificili economic), numărul de locuri în sălile de cinematograf a crescut cu aproape o pătrime (24%). De asemenea, în ciuda faptului că mulţi jucători se plâng că dispar cinematografele şi publicul nu mai merge la cinematograf, conform Institutului Naţional de Statistică, numărul spectatorilor creşte de la an la an, cu rate anuale şi de 40% (cum ar fi în 2009 faţă de 2008). În 2012, s-au vândut cu 120% mai multe bilete decât în 2008, numărul total de bilete vândute ridicându-se la 8,3 milioane. În acelaşi timp, numărul spectatorilor de teatru şi de concert a crescut cu 80% între 2008 şi 2012, ajungând la 9,6 milioane de bilete vândute în 2012. Din toţi aceştia, 6,9 milioane de spectatori au mers la concerte. Evoluţia numărului spectatorilor de concerte este de departe cea mai spectaculoasă, cu o creştere de 226% între 2008 şi 2012. Ar mai fi de adăugat faptul că numărul de angajaţi din sectorul cultural (la care se adaugă şi cei care repară produse de uz casnic) a rămas, în toată această perioadă, relativ la acelaşi nivel: 250.000 de angajaţi. Se observă, însă, o schimbare în structura acestora, ponderea freelancerilor crescând la 25% din total în 2012, faţă de 13% în 2008. Toate acestea, în condiţiile în care salariaţii României cheltuiesc lunar pentru recreare şi cultură doar 4,4% din venituri, adică 87 lei (în timp ce pensionarii consumă 3,2%, iar locuitorii de la ţară 3%).
Comentarii
comentarii
