Cine credea că la noi, în Timișoara, decența și respectul pentru lege ar fi mai importante decât în alte părți ale țării, s-a înșelat. Ce norme? Ce distanțare? Ce respect? Suntem ca într-o țară din lumea a treia, în care a ne călca pe picioare și a ne îmbulzi, în numele afectelor și sentimentelor, devine o barbarie.
Numărul cluburilor și al barurilor de pe Bega, pe care Poliția Locală și Primăria Timișoara nu le văd, nu le aud, deși acum există o legislație fermă a zgomotelor (decibelilor) crește, precum ciupercile după ploaie. Foarte bine. Să fie! Doar că ele TREBUIE să respecte legile țării și ale administrației locale. Pentru proprietarii cu prieteni în administrație, ca și pe timpul comunismului, există alte… norme. De protecție, dar din familia regulilor de tip mafiot: ”Ești cu mine, nu pățești nimic!”
Aceste imagini din Clubul D’arc Timișoara vorbesc de la sine, fără alte interpretări. Înghesuială, lipsa distanțării sociale, lipsa acordului cu bunul simț.
Adio, Mica Viena! Aici este ”Micul Bagdad”!
