.jpg)
Interviu cu deputatul PDL de Timiş Marius Dugulescu despre acţiunile umanitare pe care le desfăşoară
Deputatul Marius Dugulescu (PDL) face multe lucruri pentru oamenii fără adăpost, pentru cei care nu au mâncare sau pentru cei suferinzi. A preluat acest „microb” de la tatăl său şi a dus aceste acţiuni, nu puţine, mai departe. Astăzi, Marius Dugulescu le oferă un acoperiş deasupra capului copiilor străzii, bătrânilor şi face multe pentru cei bolnavi şi cei aflaţi în nevoie. Are ca aliaţi prieteni, colegi sau asociaţiile pe care el sau tatăl său – Petru Dugulescu – le-au creat…
Cum a început totul?
Din anii 1990, tatăl meu a avut viziune, încă de pe vremea comunismului, să poată face mai multe pentru oameni. Atunci a fondat asociaţia Iisus, Speranţa României. A început să desfăşoare activităţi de caritate, consiliere spirirtuală, psihologică, pe mai multe domenii de întrajutorare. Primul proiect a fost şi este Casa Fraţii lui Onisim – orfelinatul de pe strada Dorobanţilor. Erau mulţi copii ai străzii în anii 1990. Am mers, i-am adunat de pe străzi şi i-am adus acolo. Funcţionăm din anii 1990. Ni s-a pus la dispoziţie acea clădire, a fost fără apă, o clădire foarte veche, pe care am refăcut-o total. Acolo sunt adăpostiţi permanent copii ai străzii. Au trecut şi de vârsta majoratului, pleacă numai atunci când sunt pe picioarele lor. Ei lucrează, banii intră într-un cont al lor şi iau numai cât au nevoie, astfel încât atunci când pleacă să aibă bani pentru a fi pe picioarele lor. Avem copii care au terminat facultatea. Acum preluăm copii mici, copii de 3-7 ani.
Vă ocupaţi şi de bătrâni…
Da. Azilul de bătrâni Bethania din Haţeg, judeţul Hunedoara. Sora mea a preluat funcţia de preşedinte al asociaţiei, împreună cu Timiş Laurenţiu, care este director executiv, eu fiind vicepreşedinte. Timpul nu-mi permite să fiu acolo în fiecare zi. Încerc să îi susţin şi să căutăm soluţiile necesare. Avem 22 de bătrâni şi 6 fete cu dizabilităţi la Haţeg.
Oferiţi şi mâncare familiilor nevoiaşe?
Prin proiectul Mana ducem o masă caldă la peste 40 de familii de oameni săraci din Timişoara, în fiecare zi. Copiii de la orfelinat, împreună cu şoferul duc mâncare la oamenii cei mai săraci. În fiecare zi, oamenii aceştia trăiesc cu mâncarea primită de la Asociaţia Iisus, Speranţa României. Şi donaţiile au scăzut, dar Dumnezeu a purtat de grijă. Un alt proiect este „Vise neterminate”. În urmă cu 5-6 ani, am mers la spital, împreună cu alţi parteneri, cei de la restaurantul Sara, am început să ducem mîncare la aceşti copii bolnavi care stau pe un pat de fier la spital. Le-am dus un aparat de apă, iar în perioada caniculară pentru ei era o astârmpărare când au băut un pahar cu apă rece. Ei au nevoie de fructe şi de cineva care să vorbească cu ei tot timpul.
Proiecte cunoscute sunt şi Paştele Orfanilor şi Crăciunul Orfanilor.
În a doua zi de Crăciun şi de Paşti organizăm aceste sărbători pentru toţi copiii orfani cu care noi lucrăm. Pentru copiii orfani pe care îi susţinem cu mâncare, consiliere psihologică şi tot ceea ce trebuie. Un alt proiect e „O nouă şansă”. În fiecare duminică vin alţi tineri care au crescut în orfelinate şi servim împreună prânzul. Eu mă duc împreună cu soţia şi copiii mei la această masă.
De ce toate aceste proiecte umanitare?
De la tatăl meu am învăţat că eşti mai câştigat dacă dai decât dacă primeşti. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune nu doar că este mai ferice să dai decât să primeşti, ci că ceea ce facem pentru oamenii în nevoie se strânge, Dumnezeu contabilizează şi sunt considerate ca şi când le-am făcut pemtru Dumnezeu. Recomand tuturor să încerce această reţetă. Vor fi mai fericiţi să dea celor care se află în nevoie decât să acumuleze. Este o reţetă cu un succes garantat, un ajutor cât de mic…
