Acasă Editorial „De luni, indiferent de rezultat, vom fi o echipă!”

„De luni, indiferent de rezultat, vom fi o echipă!”

721
DISTRIBUIȚI

Titlul acestui editorial mi-a fost sugerat de cuvintele pe care, cu generozitate, le-a rostit dna Carmen  Popescu, ieri, la  adunarea de alegeri pentru şefia PNL Timiş.  Rămân la  impresia că mileniul trei este al femeilor  curajoase, dinamice, este mileniul celor care  nu se sfiiesc să fie ele însele. Malraux  spunea că mileniul trei este desăvârşirea gintei matriarhale, la altă scară. Deşi nicio femeie nu a candidat pentru şefia PNL Timiş, competiţia fiind între doi bărbaţi: Nicolae Robu, senator şi rector al UPT şi Sorin Supuran, inginer, membru PNL din 1990, totuşi, un ton apreciabil a fost al unei… femei. Ea a fost susţinătoarea lui Supuran,  dar a  vorbit  despre  viitor. Indiferent cine ar fi să fie  preşedintele PNL Timiş, de azi, 22 martie 2010, liberalii  bănăţeni, prin vocea unei femei, decid să fie, din nou, o singură echipă. Indiferent de diferenţele celor două grupări interne, fiecare cu un alt candidat, fiecare cu argumentele sale, indiferent de dorinţe şi proiecţii pentru viitor, liberalii  din Timiş au avut, ieri, un comportament decent, elegant, fără agresivităţi frontale, fără cinisme evidente, fără ură. Spre deosebire de tipul de alegeri promovat pe  malul Dâmboviţei, lecţia timişoreană  oferă altceva. Este un patent nou? Nu. Este doar normalitate. Din păcate, la noi,  mai ales în politica naţională, se propagă un aer malefic, unul  maladiv şi agresiv, de care ar trebui să scape chiar şi  cei care conduc de acolo, de unde ei par, pentru o perioadă, intangibili. De fapt,  toţi coeficienţii care ar putea caracteriza starea de fapt a României, văzută de la Timişoara, nu  ar putea  ajusta imaginea pe care relaţia Timişoara – Bucureşti o dezvoltă de  50 de ani încoace. Când era Ceauşescu la  putere şi Timişoara era ignorată, ştiam şi de ce. Apoi,   regimul Iliescu a  generat toate răspunsurile  posibile la aceeaşi întrebare. Iarăşi ştiam de ce. Apoi, nu am mai ştiut nimic. Am rămas, indiferent de guvernările care au urmat, fără centură, fără autostradă, fără bani pentru  izolarea blocurilor,  fără bani  pentru… prea multe nevoi  ale cetăţenilor din Banat. Normalitatea de ieri, de la liberali, ar putea să fie un model pentru alte întâlniri ale politicienilor, indiferent de tema întâlnirii. Să fii într-o sală, cu oameni politici, chiar dacă ei nu se iubesc necondiţionat, într-o sală în care să nu se strige, să nu se jignească  oamenii între ei, să se respecte  semenii  ca într-un decor regal, asta, normalitate fiind, a ajuns să ni se pară uimitoare! Am ajuns să ne situăm în admiraţia normalităţii, numai pentru că lucrurile s-au răsturnat, de prea multă  vreme, cu susul în jos. Dacă  noua conducere liberală va reuşi să impună Bucureştiului o mai mare atenţie asupra Timişoarei, va fi o izbândă. Pentru asta, liberalii doresc să  aibă: primar liberal la Timişoara, după 2012, altul la fel la Lugoj, încă 30 de primari în judeţul Timiş şi  30 de procente la alegerile locale şi generale din 2012. Credeţi că este departe ziua? 
 

Comentarii

comentarii